3.1 How Did Jesus Die?

În lume există orașe grandioase, cum ar fi New York, cu zgârie-nori și statui impresionante, și orașe mai pitorești, cum este orașul meu natal, Dublin City. Indiferent de felul lor, toate aceste orașe sunt pline de imagini și simboluri. Unele pot fi cu adevărat complexe, cum sunt anumite semne de circulație, pe care chiar ți-e greu să le înțelegi. Altele, însă, sunt foarte simple, cum ar fi reclama ta preferată sau un logo renumit. Fiecare dintre ele vrea să ne comunice ceva. Unele simboluri nu ne place deloc să le vedem, ca atunci când ne uităm la telefon și vedem panicați că mai avem 1% baterie. Însă alte simboluri ne aduc bucurie, ca atunci când ești în oraș și dintr-odată simți nevoia imperioasă să mergi la baie. Cauți cu privirea un simbol salvator, iar când îl vezi, o iei ciudat la fugă spre eliberare. Fie că locuiești într-un oraș mare sau într-un oraș mai mic, printre toate celelalte imagini și simboluri, vei descoperi și simbolul crucii. Poate fi pe o biserică, pe o clădire înaltă sau doar la gâtul oamenilor. Acest simbol creștin are o semnificație. El amintește de o poveste care încă se spune. Isus a murit și, cu toate că pare ciudat pentru unii, acest lucru contează pentru milioane de oameni astăzi. Deși simbolul vorbește despre moartea lui Isus, povestea nu se încheie aici. La trei zile după moartea lui Isus, au început să circule relatări despre faptul că mormântul în care Acesta fusese pus a fost găsit gol. Deci, ce s-a întâmplat? Unde a dispărut trupul? Sunt multe posibilități de a explica ce s-a întâmplat la sfârșitul de săptămână în care Isus a murit. Haideți să vorbim despre patru dintre acestea! Unu, Isus a supraviețuit răstignirii și i-a păcălit pe oameni, făcându-i să creadă că a înviat. Doi, Romanii sau autoritățile religioase au luat trupul. Trei, L-au furat ucenicii, după care l-au ascuns. Patru, Isus chiar a înviat din morți. Să începem cu răstignirea! Este posibil ca Isus să fi supraviețuit? Deși noi astăzi înțelegem importanța lui Isus, în ochii Imperiului Roman El nu era special. Romanii cucereau lumea cunoscută, iar Isus nu era decât un alt rebel, un alt revoluționar, de care trebuiau să se ocupe. Nu era nici primul și nu avea să fie nici ultimul. Romanii creaseră cea mai groaznică și mai dureroasă formă de tortură pentru a pedepsi infracțiunile și răscoalele. Odată arestați, cei vinovați erau dezbrăcați, umiliți, bătuți și biciuiți. O pedeapsă atât de brutală și severă, încât mulți arestați nici măcar nu supraviețuiau. Vezi, nu era de ajuns doar să le ia, pur și simplu, viața. Trebuiau să o facă în așa fel încât să semene frica în inimile celor din jurul lor, mai ales ale celor care-i urmau. Opozanții lor trebuiau să moară în dureri și încet. Practica duce la perfecțiune, iar atunci când au pus mâna pe Isus, aceștia creaseră ceea ce ei considerau a fi capodopera lor - răstignirea. Cei care aveau neșansa de a supraviețui biciuirii erau nevoiți să-și poarte crucea, pe care urmau să fie bătuți în cuie la încheieturile mâinilor și la glezne. Acest lucru se făcea, de obicei, într-un loc public, cum ar fi la o răscruce de drumuri, unde aveau să rămână atârnați ca un simbol. Un simbol care să le spună oamenilor de rând că cel acuzat fusese înfrânt și că Roma iese întotdeauna învingătoare. Însă nu rănile erau cele care le cauzau moartea victimelor. Moartea survenea în cele din urmă când ceda inima, după ce se chinuia să pompeze sânge dintr-o poziție imposibilă a corpului către membre, care erau bătute în cuie pe lemn și care nu aveau cum să susțină trupul drept. În Evanghelia sa, Ioan descrie ultimele clipe ale lui Isus și scrie cum Isus Și-a dat ultima suflare. Pentru a se asigura că era mort, un soldat roman L-a străpuns în coastă cu o lance, iar când a făcut acest lucru, au ieșit sânge și apă. Acesta poate părea un detaliu lipsit de importanță, însă el este, de fapt, esențial. Ceea ce Ioan nu știa la vremea respectivă, noi știm astăzi mulțumită unora precum omul de știință irlandez Samuel Houghton. În secolul al XIX-lea, cercetările acestuia au arătat că dacă, după ce survine moartea, trupul este străpuns cu un obiect ascuțit, iese apă, urmată de sânge, ceea ce dovedește și confirmă faptul că în jurul inimii s-a acumulat lichid și că inima a încetat să mai bată. Ioan nu cunoștea detalii științifice, el știa doar ce vedea, iar el vedea clar că Isus murise. Ideea că Isus nu a murit niciodată pe cruce ne cere să credem că un om ar putea supraviețui biciuirii romane, unei răstigniri făcute de cea mai profesionistă forță de execuție din lume, unei străpungeri a inimii cu o lance, pentru ca apoi să dea deoparte o imensă piatră, să Se lupte pentru a trece de o mică armată de străjeri, după care să li Se arate ucenicilor, ca fiind perfect sanatos. Această explicație ar mai presupune și că Isus a fost cel mai mare impostor, care a creat cea mai mare minciună, Creștinismul.