3.3 Do The Facts Stack Up?

Din dovezile istorice pe care le-am analizat până acum, cred că putem fi de acord cu privire la trei lucruri: Primul: Isus a murit fără îndoială răstignit. A fost îngropat în mormântul unui om bogat din Ierusalim. Iar acel mormânt, foarte bine păzit de soldații romani, a fost găsit gol. Deci ce s-a întâmplat? Ei bine, eu cred și aș vrea să sugerez că putem categoric exclude autoritățile evreiești și autoritățile romane ca fiind suspecte. Astfel ne rămâne o singură posibilitate acceptabilă: ucenicii. Cred că trebuie să vorbim despre ucenici din două puncte de vedere. Primul ar fi oportunitatea, iar al doilea motivul. Așadar, oportunitatea. Din ce citim în Evanghelii, informațiile pe care le primim despre ucenici și caracterul lor nu ne fac neapărat să credem că aceștia s-ar putea transforma peste noapte în niște minți criminale. Să fure trupul lui Isus ar fi fost considerat un furt calificat grav. Dar nu numai asta. Ei sunt pescari, sunt oameni de la țară, sunt contabili și urmează un învățător care propovăduiește pacea, și care respectă poruncile, adică „să nu furi”. Și chiar dacă ar fi avut capacitatea să facă așa ceva, din informațiile de care dispunem rezultă că nu au avut curajul s-o facă. După moartea lui Isus, ucenicii Săi sunt descriși ca un grup de urmași speriați și abătuți, care stau ascunși. Isus este arestat pentru că unul dintre ei L-a trădat, iar când are loc arestarea, ucenicii se împrăștie. Iar Isus este, în realitate, lăsat singur, părăsit de grupul de oameni, care afirmaseră că mai degrabă ar muri, decât să-L abandoneze. Când citești istorisirile despre aceste persoane, ar fi o nebunie să te gândești că niște persoane prea speriate să pună la cale o misiune de salvare a lui Isus când Acesta încă era în viață și-ar risca viețile ca să-I recupereze trupul mort. Cum rămâne cu motivul? La început, pot înțelege de ce ar vrea ucenicii să-I fure trupul lui Isus, după care să susțină că a înviat din morți. Să recunoaștem: nimănui nu-i place să se înșele, iar istoria este plină de exemple de oameni care au mințit ca să reușească. Însă un asemenea lucru nu ar funcționa pe termen lung. Dacă învierea ar fi însemnat că ucenicii urmau să devină persoane cu greutate și influențe atunci ne-am întreba tot timpul dacă au spus adevărul. Aceștia, pur și simplu, nu aveau nimic de câștigat dacă inventau o nouă mișcare religioasă bazată pe o minciună, pentru că, cel mai probabil, ar fi fost mult ridiculizați, torturați, și, în cele din urmă, omorâți cu cruzime. Și pentru ce? Creștinii au fost uciși și închiși mult timp după ce au trăit apostolii, și o lungă perioadă până în vremea Împăratului Constantin, aproape 200 de ani mai târziu. Din câte vedem din tradiția creștină, mai mulți apostoli au fost omorâți pentru credința lor în circumstanțe groaznice, pe care le-au înfruntat cu un extraordinar curaj. Să-ți dai viața pentru ceva este un lucru remarcabil. Ai putea fi dispus să-ți dai viața pentru un prieten sau un membru al familiei? Ai putea fi dispus să-ți dai viața pentru o cauză în care crezi? Însă chiar ai fi dispus să-ți dai viața pentru o minciună? Când mișcarea creștină a luat naștere în Ierusalim, autoritățile evreiești au făcut tot posibilul să încerce să o înăbușe. Însă au descoperit că, cu cât încercau acest lucru mai mult, cu atât biserica creștea mai mult. Un rabin mai în vârstă și mai înțelept le-a reamintit colegilor săi de toate mișcările pe care le văzuseră luând naștere și dispărând de-a lungul, vieții lor și a încheiat cu următoarele cuvinte: „Dacă această mișcare este rezultatul minții oamenilor, nu este nevoie să o combatem. Va dispărea singură. Însă dacă vine de la Dumnezeu, atunci, indiferent de cât de tare luptăm împotriva ei, nimic nu-i va putea pune capăt.” Oamenii au încercat să o combată. Conducătorii, vechi sau noi, au încercat să șteargă creștinismul de pe fața pământului. Și uite că 2.000 de ani mai târziu noi discutăm despre el. Poate că aceasta este cea mai mare dovadă a învierii, pe care o avem. Învierea a schimbat totul. Sfântul Pavel a exprimat cel mai bine acest lucru, spunând că, dacă Hristos nu a înviat din morți, atunci creștinismul este în zadar, iar noi suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii. Dar dacă Isus a înviat cu adevărat din morți, atunci eu cred că acest lucru schimbă totul.