8.1 Can Jesus Affect My Life?

Lucrând cu tinerii, am avut privilegiul de a vorbi despre credința mea cu mii de tineri. Mi-a plăcut interacțiunea, mi-au plăcut dezbaterile animate și mi-au plăcut toate întrebările. Practic mi s-au pus toate întrebările posibile, despre ce haine port, despre viața mea amoroasă, despre rai, despre iad, despre extratereștri, până și despre Moș Crăciun. Iar de obicei mi se pun întrebări despre cum a fost creată lumea, despre Adam și Eva. Înțeleg de unde vine curiozitatea, deoarece, dacă ai citit vreodată prima carte din Biblie, Geneza, care ne spune cum a fost creată lumea, detaliile de acolo te pot nedumeri puțin. Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Șase zile? Râzi de mine? Ai văzut cât e chestia asta de mare? La finalul celei de-a șasea zi, El i-a făcut pe Adam și Eva și i-a așezat în Grădina Edenului. Aveau buric? De ce ar fi avut? Ce explicație le-au dat ei copiilor lor cu privire la buric? Scrie că în grădină se afla un pom al cunoașterii binelui și răului și că ei nu aveau voie să mănânce din el. Era vorba de un măr? De ce credem noi întotdeauna că este vorba de un măr? Nu ni se spune asta nicăieri în Biblie. Poate era o pară, un mango sau o papaya. Apoi, într-o zi, din pădure apare un șarpe vorbitor, care-i ispitește pe Adam și pe Eva să mănânce din pom. Acest șarpe vorbitor a reușit să sădească îndoiala în mințile lui Adam și a Evei, făcându-i să pună la îndoială bunătatea lui Dumnezeu și convingându-i că Dumnezeu le ascunde ceva. Astfel Adam și Eva nu au ascultat ce le ceruse Dumnezeu. Au mâncat din pom și li s-au deschis ochii. Acela a fost momentul în care în lume a pătruns păcatul. Și-au dat seama că erau dezbrăcați, au fost cuprinși de rușine și-au fugit să se ascundă în pădure. Creștinii din întreaga lume au păreri diferite despre cum trebuie interpretată povestea. Pentru unii, lucrurile s-au întâmplat exact cum este scris. Alții spun că primele câteva capitole din Geneza au fost scrise într-un stil poetic, de aceea nu pot fi interpretate literalmente. Eu citesc Geneza și învăț din ea din același motiv pentru care cred că a fost scrisă. Nu este un manual de științe. Ea a fost scrisă ca să ne spună despre natura lui Dumnezeu, motivul pentru care ne-a creat și relația pe care o avem cu El. Vezi, indiferent dacă ești sau nu de părere că povestea trebuie interpretată literalmente, eu cred că ce s-a întâmplat cu Adam și Eva este adevărat astăzi. Adică, știu cum este să vrei să te ascunzi. Cunosc sentimentul de rușine când fac ceva greșit. Știu cum este să pretind că sunt ceva ce nu sunt, pentru ca lumea să nu afle cum sunt eu cu adevărat. Dar de ce ne simțim așa? De ce câteodată este atât de greu să lăsăm în urmă eșecurile sau să facem ce trebuie sau chiar și să-i iertăm pe ceilalți? De ce ne luptăm cu această stricăciune interioară, care ne rupe de noi înșine, de ceilalți și de Dumnezeu? Omenirea a fost așa dintotdeauna? Cum a vrut Dumnezeu să ne facă? Cum erau Adam și Eva înainte de a mânca din acel pom și de a fugi în pădure? Ni se spune că au fost creați perfecți, după chipul lui Dumnezeu, că nu simțeau deloc rușine și că umblau cu Însuși Dumnezeu. Deci dacă noi suntem și făcuți după chipul lui Dumnezeu, atunci trebuie să-I înțelegem natura lui de Dumnezeu, pentru ca să ne putem înțelege mai bine pe noi înșine. Problema este că Dumnezeu este un pic misterios, în sensul bun. Dumnezeu este trei într-unul: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dumnezeu este o comunitate de sine stătătoare, care vrea să creeze și să împartă cu alții. Eu cred că omenirea, când dă tot ce are mai bun, reflectă chipul lui Dumnezeu, ca atunci când creăm extraordinare lucrări de artă, când înregistrăm progrese tehnologice, chiar și când vine vorba de părinți care-și doresc ca iubirea dintre ei să fie împărtășită cu o familie tot mai mare. De aceea, înainte de a o crea pe Eva, Dumnezeu a spus că nu este bine ca bărbatul să fie singur, pentru că Dumnezeu ne-a creat să fim cunoscuți, văzuți, acceptați, să iubim și să fim iubiți. Asta este legătura dintre mine și Isus. Nu este dorința mea de a fi super religios. Ci este vorba despre ceea ce Dumnezeu are de spus despre cine și ce sunt eu. Iar eu am nevoie de aceasta, pentru că mi-e greu să cred aceste lucruri. Mi-e greu să cred că sunt acceptat, să mă fac cunoscut, să mă fac iubit sau chiar să cred că sunt iertat. Și sunt aproape sigur că nici în privința aceasta nu sunt singur.