8.2 How Much Am I Worth?

Odată cu apariția lui Isus în istoria umanității lucrurile încep să devină cu adevărat interesante. Vorbim de Dumnezeu întrupat. În Evanghelia lui Ioan ni se spune despre Isus care vine în lume astfel: „Dumnezeu S-a făcut trup și a locuit printre noi [...].” Isus S-a mutat lângă noi. Dumnezeu nu Și-a strigat mesajul din ceruri. El, în schimb, devine unul dintre noi. Dacă Dumnezeu ar fi fost egoist sau nesigur, Și-ar fi făcut apariția tumultuos, într-un vârtej de lumini, cu fani înnebuniți și o coloană sonoră remarcabilă. Și totuși se întâmplă exact invers. Iar acest lucru dă tonul pentru tot restul vieții Sale, pentru ce spune și pentru ce face. El nu S-a născut într-un palat. S-a născut într-un staul, chiar aici, în Betleem. Și nu S-a născut într-o familie cu o locuință stabilă. Dimpotrivă, familia Lui fugea de prigoana regelui Irod. Isus Și-a petrecut o bună parte din copilărie aici, în Egipt, timp de aproximativ trei ani și șase luni, într-o criptă ca aceasta, lângă o fântână. Prea des uităm că Isus a fost odată un refugiat, într-o țară străină, și că familia Lui se temea de persecuție la întoarcerea acasă. Din cele patru evanghelii, aflăm multe lucruri despre nașterea Sa, iar apoi despre lucrarea Sa de slujire, după ce împlinește 30 de ani. Mi-ar plăcea enorm să știu ce a făcut în toții anii de până atunci. Adică, cum a fost pentru Isus să crească aici, în Nazaret, pe străzi precum aceasta? Cum a fost El ca adolescent? A fost vreodată hărțuit pentru că era băiat cuminte? I-a fost vreodată frică de întuneric? Era atras de cineva? S-a îndrăgostit vreodată cineva de El? Poate fi distractiv să speculăm cu privire la lucruri pe care nu le știm. Însă, pentru mine, din ceea ce știm, contează următorul lucru: Dumnezeu Se face om pentru a trăi viața într-un mod în care noi n-am putea-o niciodată trăi și pentru a muri de o moarte pe care noi nu va trebui să o înfruntăm vreodată. Iar lucrurile stau în felul următor: Dacă Isus ar fi venit doar într-o misiune de salvare, El ar fi putut veni pe pământ ca adult, într-un weekend la întâmplare, și să-Și dea viața pentru noi. În schimb, avem 33 de ani cu Dumnezeu pe pământ. 33 de ani în care Dumnezeu a construit relații cu oamenii, acceptându-i chiar și pe cei marginalizați, arătând dragoste chiar și dușmanilor Săi și aducând vindecare până și celor care nici măcar nu s-au deranjat să-I mulțumească. Isus ne arată cum este Dumnezeu cu adevărat. Am discutat despre șarpe, șarpele vorbitor care le-a întunecat mințile lui Adam și Evei. Este exemplul modului în care putem fi înșelați să ne îndoim de bunătatea lui Dumnezeu sau să ne întrebăm dacă putem avea încredere cu adevărat în El. Eu văd relatările din evanghelii ca pe 33 de ani în care Isus ne arată cât de mult ne putem încrede în El, de la apariția Sa modestă până la moartea Sa plină de cruzime. El a simțit tot ce simțim noi, durerea pe care o simțim noi, greutățile prin care trecem și încercările. El le-a depășit pe toate și nu a avut păcat. El a trăit ispitele și luptele pe care le ducem noi. El, efectiv, a fost în pielea noastră. Pentru mine, însă, El este mai mult decât un prieten bun. El este mai mult decât un învățător bun. El este Mântuitorul meu, care a ales asta din proprie voință. Tot ce se întâmplă până în zilele care preced răstignirea Lui este atât de crud și real. El Se duce de bunăvoie în Ierusalim, știind că Se duce să moară. În seara dinaintea răstignirii Sale, Isus S-a dus în Grădina Ghetsimani să Se roage, căci Îi era frică de ceea ce urma. Sub copaci ca aceștia, cu priveliștea orașului în spate, a căzut pe genunchi și a strigat la Tatăl Său din Ceruri. El a strigat la Tatăl Său până când, efectiv, a început să transpire sânge, din cauza fricii pe care o simțea. Isus strigă și întreabă dacă există vreo altă cale pentru iertarea păcatelor, vreun alt mod de a le aminti oamenilor cine sunt, vreun alt mod de a-i vindeca pe oamenii zdrobiți. Dacă există, atunci să aleagă celălalt mod! Noi nu vom înțelege niciodată pe deplin prin ce a trecut Isus pentru noi. În timp ce alte concepte religioase par să se concentreze pe felul în care putem ajunge la Dumnezeu sau putem să-L mulțumim, povestea Bibliei, povestea lui Isus ne spune cât de departe este dispus Dumnezeu să meargă ca să ajungă la noi.