8.3 What Holds Us Captive?

De-a lungul istoriei pe care o cunoaștem, omenirea și-a arătat un profund interes față de viața de apoi. E posibil să recunoști că te încearcă un sentiment adânc sau îți dai seama că poate într-o zi vom fi toți trași la răspundere pentru viața pe care am trăit-o pe acest pământ. Faraonii din trecut foloseau un simbol pentru viața de apoi, denumit „cheia vieții”. Aceștia credeau că în viața de apoi trupul nu putea învia decât după ce sufletul se întorcea înapoi în trup. Astfel, în temple precum acesta, aceștia îmbălsămau trupul, ca să nu se descompună, astfel încât sufletul, dacă faraonul fusese un om bun, să se poată întoarce și să găsească trupul, astfel putându-se finaliza procesul de înviere. Desigur, apoi urmau să se îngroape trupurile, și de aceea avem astăzi aceste incredibile construcții. Dăm repede timpul înainte cu câteva mii de ani și-L avem pe Isus, a cărui învățătură despre viața de apoi a fost total diferită. Vorbind în fața a mii de persoane, deseori din bărci ca aceasta, El a spus că viața de apoi nu trebuie să fie de temut și că nu trebuie să găsești căi sofisticate pentru a o avea. El, în schimb, a vorbit cu autoritate, ca Unul care ne poate șterge păcatele, astfel încât noi să avem parte de ea. Isus mai vorbește și despre păcat într-un mod în care să-i înțelegem impactul și efectul asupra vieților noastre, cum ar fi efectul păcatului și lupta de a fi noi înșine, chiar și în fața lui Dumnezeu. Sau efectul păcatului în ce privește folosirea lucrurilor din lumea aceasta pentru a ne găsi identitatea sau valoarea. Sau efectul păcatului când ne folosim puterea și influența asupra altor persoane și pentru a-i desconsidera pe ceilalți. Isus a spus că dacă credem în ceea ce a făcut El pentru noi, vom cunoaște adevărul, iar adevărul ne va elibera. Sunt interesante jocurile pe care le face lumea. Marketingul, publicitatea, firmele care încearcă să ne convingă să fim ceva sau să cumpărăm ceva, mizând pe nesiguranța și crizele noastre de identitate. Ne promit că ne transformă în ceea ce vor ele să fim la final. Este mesajul că trebuie să fii într-un anumit fel pentru a fi acceptat, pentru a fi suficient de bun sau pentru a te considera important. Însă acest lucru este exact opusul a ceea ce ne-a învățat Isus. Lumea spune: „Dac-ai fi mai arătos, dac-ai fi mai atrăgător, vino cu noi și te facem noi și mai drăguț, și mai deștept, și mai plăcut, și mai bogat!” Poate că noi nu ne dăm seama, dar Isus S-a confruntat și El cu propria versiune concretă a unor lucruri ca acestea. Nu mă înțelege greșit: nimeni nu spune că Isus nu era în formă sau că încercau să-I vândă șampon. Însă poveștile despre venirea lui Mesia, Hristosul, care răsunau în întreaga lume de atunci, au făcut să apară anumite așteptări de la viața Lui. „Când o să vină Mesia, o să ne conducă la victorie!” „Mesia ne va face puternici!” „Când va veni Mesia, El îi va răsturna pe romani și-i va trece prin sabie pe dușmanii noștri!” Isus Își trăia viața, arătând iubirea și bunătatea lui Dumnezeu, iar oamenii își construiau astfel de așteptări de la El. În Evanghelia lui Ioan, El hrănește 5.000 de oameni, dar pleacă imediat după aceea, pentru că Își dă seama că oamenii vor să-L facă rege cu forța. Nu pentru asta Se află El acolo și nici nu va lăsa lumea să câștige. O parte din motivul pentru care El a venit pe pământ a fost ca să-i elibereze pe oameni de presiunea societății, care ne ține captivi. Oamenii acelor vremuri erau așa de pierduți din pricina păcatului, încât voiau ca Isus să construiască un imperiu ridicat prin putere și vărsare de sânge. Isus venise însă să construiască o împărăție bazată pe iubire și sacrificiu. Iar sacrificiul făcut de Isus a fost copleșitor. El a fost bătut, a fost biciuit, a fost scuipat. I-au pus pe cap o coroană de spini și a fost ridiculizat cu apelativul de „rege”. Bătut în cuie pe cruce și lăsat să moară, părea că Isus fusese învins, că Dumnezeu fusese învins. Însă ucenicii nici măcar nu știau atunci că exact în acest mod avea să se producă schimbarea în lume. Păcatul și distrugerea au intrat în lume când omenirea a încercat să-I ia locul lui Dumnezeu. Iar când Dumnezeu ne-a luat locul, în lume au intrat vindecarea și iertarea. Așa cum ne spune o rugăciune veche, El și-a deschis larg brațele pe cruce și, cu o dragoste mai puternică decât moartea, a făcut sacrificiul suprem pentru păcat. Pe cruce, în cel mai vulnerabil moment al Său, Isus intervine și ia asupra Sa toată umanitatea noastră, toată slăbiciunea noastră, o alegere pe care o face din iubire. Agățat pe cruce, El preia toată zdrobirea noastră, toate lucrurile care ne-au fost făcute și toate lucrurile greșite pe care noi le-am făcut. Și chiar înainte de a muri, El strigă: „S-a terminat!” Gata! S-a terminat! Putem fi iertați. Putem fi eliberați. Deci, dacă cineva mi-ar pune întrebarea: „Ce treabă am eu cu Isus?”, eu aș spune: „A murit pentru mine!”. Iar acest lucru îmi spune că merit ca El să moară pentru mine, că sunt iubit, că sunt cunoscut. Aș spune că El a murit pentru mine așa cum sunt eu. Că m-a acceptat așa. Aș spune că Isus a înviat din morți, lucru care-mi arată că lucrurile nu trebuie să rămână așa. Și că El mi-a dat Duhul Sfânt, iar eu nu trebuie să trec singur prin asta. Acest serial ne-a oferit o călătorie. Uneori am avut impresia că ne-am pus ochelarii în laboratorul de științe. Alteori am avut impresia că am șters praful de pe cărțile vechi, pentru a afla ce au ele să ne spună. Ne-am întrebat dacă evenimentele istorice au avut sau nu loc, și ne-am întrebat ce să facem cu lucrurile dureroase care ni s-au întâmplat. Din toate întrebările care au fost puse în cadrul acestor episoade, aș vrea să închei cu una singură. Eu am încercat să-i dau un răspuns cât mai adecvat, însă cum ai răspunde tu la întrebarea: „Ce reprezintă Isus pentru tine?” Nimeni nu poate răspunde în numele tău. Doar tu poți. Am auzit odată spunându-se că cel mai important lucru din punct de vedere fizic, emoțional, și spiritual pe care-l poate cineva face este să aleagă. Totul începe cu o alegere. Și să alegi credința, să alegi să crezi dincolo de propria persoană, este o alegere pe care doar tu o poți face. Eu cred că ești iubit exact așa cum ești, de un Dumnezeu care nu S-a clintit când a fost vorba să repare relația cu tine. Eu cred că Dumnezeu te-a ales. Tu ce alegi?