2.2 How Can I Trust What the Bible Says?

Tradiția orală a jucat un rol esențial în răspândirea creștinismului - - procesul de transmitere a informațiilor prin viu grai. Însă, ai putea spune: „Eu nu-mi amintesc nici ce am mâncat de dimineață la micul dejun, ce să mai vorbesc despre lucruri petrecute cu ani în urmă!” Sub nicio formă nimeni nu putea să-și amintească în detaliu viața și învățăturile lui Isus, mai ales după 30 de ani de la moartea Sa. De acord! Însă ține cont de următorul lucru: Lumea în care trăim noi este foarte diferită de lumea în care au trăit Isus și ucenicii Săi. În lumea digitală în care trăim, noi nu ne folosim mușchii minții, pe care ei probabil că îi foloseau, pentru că noi avem dispozitive care țin minte pentru noi. Tatăl meu trebuie să verifice în contactele telefonului până și care este propriul număr. Ce-i drept, este în vârstă acum. Însă tu câte numere de telefon știi pe de rost? Pe-al tău îl știi? În cultura evreiască a secolului I, capacitatea de a memora era incredibil de impresionantă. Când Isus Și-a chemat primii ucenici să lase în urmă viețile de pescari, cel mai probabil că aceștia porneau într-o călătorie cu totul nouă, care probabil că necesita ca aceștia să recurgă la volume mari din învățăturile Lui și să și le amintească. Pentru că acest lucru se întâmpla înainte să apară tipărirea documentelor, învățăturile erau în cea mai mare parte transmise prin viu grai, iar persoanele cu o inteligență obișnuită erau dotate cultural să poată digera și repeta informația, adesea cuvânt cu cuvânt. Rabinii acelor vremuri, ca parte a pregătirii lor, își propuneau să memoreze toate scripturile ebraice. Adică, tot Vechiul Testament. Pentru noi este cât o carte de științe. Când vine vorba de Biblie, mulți dintre noi au experiențe diferite, iar unii dintre noi ar putea fi puțin nedumeriți, deoarece unii consideră că aceasta este doar o carte imensă. Însă cuvântul din limba latină pentru Biblie este „Biblios”, care înseamnă o colecție de cărți, pentru că Biblia este alcătuită din epistole, relatări și povestioare și prezintă detalii istorice reale, care pot fi transmise generațiilor viitoare. Se poate vedea acest lucru din modul în care Luca îi scrie unui anume Teofil. El scrie epistola, pe care o începe așa: „Mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredințat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început [...]. Am găsit și eu cu cale, [...], după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul, [...] să ți le scriu în șir unele după altele, ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.” Luca s-a străduit mult să prezinte corect lucrurile despre Isus, însă nu e ca și cum le-ar fi postat online și ar fi primit un milion de distribuiri. Este mai mult ca un e-mail personal adresat lui Teofil, care a fost redirecționat întregii lumi. Deci îi avem pe Luca și pe alți trei scriitori care relatează aceeași povestire, însă din perspective diferite. Și atunci de ce încă persistă atâta îndoială cu privire la credibilitatea acestor relatări ale unor martori oculari? Răspunsul este că, indiferent de cât de multe dovezi există în sprijinul lor, aceste relatări vor fi întotdeauna greu de crezut. Dacă ar fi vorba de un tip care merge prin lume și oferă învățături, atunci mulți dintre noi n-ar avea nicio problemă. Problema apare pentru că aceste relatări sunt pline de lucruri supranaturale, miracole. Dar ce face aceste relatări greu de crezut este chiar acel lucru pentru care ele merită crezute. Miracolele sunt întotdeauna greu de dovedit, pentru că depășesc gradul nostru de înțelegere a modului în care funcționează lumea. Dar ce vreau eu să sugerez este că dacă aplicăm principiile și practicile folosite de istorici, există dovezi plauzibile să acceptăm faptul că Isus a făcut minuni. Și fiecare relatare descrie miracole de multe feluri. Sunt orbi care-și recapătă vederea, morți readuși la viață, draci scoși din oameni și furtuni puternice liniștite într-o clipă. Ar fi putut Isus atrage mulțimi de mii de oameni în decursul a trei ani de zile, de la botezul Său la 30 de ani până la vârsta de 33 de ani? Dacă a fost doar un impostor în tot acest timp? În al doilea rând, în realitate nimeni nu a negat vreodată faptul că El a făcut minuni. Acum, nu este o surpriză faptul că cei care L-au iubit și I-au fost alături au recunoscut ce a făcut El. Surprinzător este însă faptul că liderii religioși, care-L voiau mort, și ei le-au recunoscut. Ei niciodată nu I-au contestat abilitățile miraculoase. Însă I-au pus la îndoială sursa puterii. Ei L-au acuzat că era de la diavol. La final, trebuie să ne punem întrebarea: De ce este Isus, un neînsemnat învățător evreu, persoana din istorie cu cele mai multe dovezi istorice? De ce s-a scris despre El mai mult decât despre orice alt rege sau împărat care a trăit înainte sau după El? Eu aș sugera că cel mai probabil a făcut ceva ieșit din comun.