2.1 Was Jesus the Real Deal?

Nimic nu fascinează mai mult decât lumea antică. Este atât de misterioasă și captivantă, încât multe persoane merg până la capătul lumii ca să o descopere. Iar acest tip irlandez exact asta face! Noi suntem curioși să aflăm adevărul despre aceste civilizații dispărute, cum ar fi grecii antici și romanii, și, cei mai faimoși dintre toți, faraonii din Egipt. Deși aceștia au dispărut demult, povestea și vestigiile lor rămân. Iar povestea existenței lor va fi în continuare spusă, atâta timp cât va exista omenirea. Ceea ce rivalizează cu faima lor este o figură străveche care și astăzi este analizată de milioane de oameni: Isus Hristos. Însă sunt conștient de faptul că mă aflu aici, într-un loc considerat de mulți centrul lumii, că povestea Sa nu este la fel de crezută precum este cea a faraonilor din trecut și că este contestată de mulți. Religiile care există în lume oferă versiuni diferite despre Isus Hristos. Și atunci noi suntem responsabili să căutăm și să decidem singuri care este adevărul despre El. Inscripțiile antice din Egipt, pe care le vedem cu propriii noștri ochi, sunt credibile, pentru că știm că sunt descrieri ale vieții din antichitate, lăsate de martori oculari, care au fost prezenți acolo și atunci. Același lucru, cred eu, trebuie să se întâmple și în cazul lui Isus Hristos. Din toate documentele istorice pe care le avem despre Isus, cele mai credibile dovezi, care pot fi verificate, sunt cele provenite de la martorii oculari care I-au fost cel mai aproape. Eu cred că martorii oculari din Egipt sunt asemenea martorilor oculari ai lui Isus, pentru că aceștia nu s-ar fi gândit niciodată că scrierile lor vor fi analizate de milioane de oameni sau că, la o distanță de 2000 de ani, scrierile lor vor fi în continuare citite și vor ajunge să facă parte din cartea cea mai vândută din toate timpurile. Ei le scriau pentru prietenii lor și pentru comunitățile locale care voiau să afle mai multe. Aceste scurte cărți sunt cunoscute sub numele de Evanghelii, care înseamnă „vestea bună”. Ele au fost scrise de patru persoane: Matei, Marcu, Luca și Ioan. Legat de aceste cărți și, de fapt, legat de Biblie, există o întrebare comună. Ceea ce citim noi astăzi în Biblie este identic cu ceea ce a fost scris în urmă cu 2000 de ani? Și putem avea încredere în ceea ce citim? Pentru că adesea creștinismul este criticat că scrierile originale despre Isus au fost modificate din nu știu ce motive ascunse ar fi avut primii creștini. Așadar, ne putem încrede în acestea? Ei bine, istoricii analizează mai multe lucruri atunci când decid dacă o scriere antică este credibilă sau nu. Aceștia își pun întrebări de genul: La cât timp a fost scrisă după evenimentele respective? Câte copii ale scrierii avem? Sunt acestea exacte? Există scrieri care aparțin unor martori oculari? Să-l luăm ca exemplu pe Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai cunoscuți cuceritori ai lumii antice. El s-a născut cu 300 de ani înainte de Isus. Cu toate acestea, singurele informații care au dăinuit au fost scrise începând cu 300 de ani după moartea sa. Două dintre scrieri le-au aparținut istoricilor Arian și Plutarh, care, în mod clar, nu l-au cunoscut pe Alexandru sau alte persoane din acel secol. Însă în ciuda timpului scurs, în general, noi le acceptăm scrierile istorice ca fiind cele mai sigure surse de informații despre acesta, deoarece niciuna dintre scrierile originale din timpul vieții acestuia nu s-a păstrat. Cu toții am auzit de împăratul roman Iulius Cezar, născut în iulie anul 100 Î.H. Este interesant faptul că în cei 1.000 de ani scurși după moartea sa, nu se cunosc decât 20 de copii ale istoriei vieții sale. În ciuda infimelor informații pe care le avem la dispoziție, noi considerăm aceste scrieri istorie. Vreau să fie clar: nu spun că aceste scrieri nu trebuie luate în serios! Și acum o chestie interesantă. Dacă ținem cont de exactitatea istorică, avem mai multe motive să credem scrierile despre Isus decât despre Alexandru cel Mare sau despre Cezar. Documentele originale au fost scrise la scurt timp după ce a trăit Isus, unele chiar la 30 de ani distanță, când încă mai trăiau persoane care văzuseră cele întâmplate și care puteau confirma detaliile. Iar când vine vorba de acuratețea procesului de copiere, avem peste 5.000 de manuscrise antice care conțin o parte sau tot Noul Testament. Iar acestea doar în limba greacă! Avem peste 8.000 de copii în limba latină și apoi 9.000 de copii în multe alte limbi. Și toate acestea au fost scrise într-un interval de timp de cel mult 300 de ani de la moartea lui Isus. Compară acest număr cu cele doar 20 de copii pe care le avem despre trecutul lui Cezar după 1.000 de ani! Deci când vine vorba de informații istorice, cred că Isus se detașează clar! Povestea Lui s-a răspândit rapid și totul s-a întâmplat într-o singură generație. Nu-i rău pentru copilul unor țărani refugiați, necăsătoriți care trăiau într-un colțișor obscur al celui mai mare imperiu al lumii. Așadar, dacă acceptăm că informațiile despre Alexandru cel Mare și Iulius Cezar sunt surse istorice pe care ne putem baza, nu ar trebui atunci să fim dispuși să acceptăm și informațiile istorice despre Isus?