7.2 Am I Better Off Without Church?

Am fost întrebat de mai multe ori cum pot să cred în Dumnezeu, când au fost atât de multe războaie a căror cauză a fost religia. Unii chiar sugerează că dacă credincioșii și-ar lăsa deoparte convingerile cu privire la existența unui Dumnezeu, atunci lumea ar fi un loc mult mai bun și mai liniștit. Adevărul este că există deja dovezi care ne arată că, dacă Îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație, nu înseamnă neapărat că se rezolvă problema păcii în lume. Secolul al XX-lea a fost descris drept cel mai sângeros secol dintre toate. În acest secol, au fost uciși mai mulți oameni decât în toate celelalte 19 secole la un loc. În secolul al XX-lea, am avut de-a face cu formarea regimurilor chinez, cambodgian și rusesc. Aceste guverne au creat societăți din care lipseau religia și credința în Dumnezeu, și cu toate acestea, tot ele au fost răspunzătoare de crearea unor violențe masive și ucidere împotriva propriilor popoare. Deci eu cred că nu ar fi corect să acuzăm religia că este cauza tuturor războaielor care au avut vreodată loc, dar dacă ne uităm la creștinism, în mod deosebit, și la atrocitățile comise în numele lui Isus, este o realitate șocantă, care nu poate fi scuzată. Gandhi, activistul indian pacifist, care a luptat pentru independența Indiei de sub Marea Britanie, a afirmat odată: „Îmi place de Hristosul vostru, însă nu și de creștinii voștri, deoarece creștinii voștri nu se aseamănă deloc cu Hristos.” Iar critica adusă de Gandhi creștinismului se referă la părțile mai întunecate ale istoriei creștinismului. El îi condamna pe cei care pretind că sunt creștini, dar se fac vinovați de astfel de nedreptăți. Îmi imaginez cum gândea el. „Cum este posibil ca mesajul lui Isus de pace, de a-ți iubi dușmanii și de a face binele celor care-ți greșesc, să justifice războaiele și moartea?” Să ne gândim la sângele vărsat în timpul cruciadelor, care au fost o serie de războaie purtate în Evul Mediu între creștinii din Europa și musulmani. Ambele părți au fost vinovate de grave atrocități, comise, așa cum spuneau ei, în numele religiei. Mă întreb doar care ar fi răspunsul lui Isus la moartea a sute de mii de oameni. Mai există și trista realitate că mulți creștini au folosit Biblia ca scuză pentru sclavie, iar alții au folosit Biblia ca să scuze rasismul. Este groaznic! Apoi mai sunt cei aflați la conducerea creștinismului, care s-au făcut vinovați de abuzuri fizice și sexuale, iar alții care au făcut imposibilul să încerce să-i acopere. Cum ar putea cineva vreodată să permită așa ceva? Cu toate că atât creștinismul, cât și cei care pretind că sunt creștini s-au făcut vinovați de lucruri greșite, ca să nu mai spun că nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor, ce vreau eu să subliniez în realitate este că problema o reprezintă oamenii. Oamenii sunt cei care ne-au dezamăgit, oamenii au făcut greșeli, nu Isus. Pentru că Isus este Cel care definește creștinismul, nu oamenii. Isus ne arată cum este Dumnezeu, Isus ne arată modelul unei vieți trăite prin iubire. Pentru că pe cei pe care poporul Lui îi ura, Isus i-a iubit. Pe cei pe care poporul Său voia să-i omoare, Isus i-a iertat. Iar cei pe care societatea din vremea Lui îi considera dezgustători, Isus i-a primit și i-a vindecat. Nu trebuie să uităm niciodată că Isus a fost victima nedreptății și că s-a rugat pentru iertarea dușmanilor Săi în timp ce stătea atârnat pe cruce. Sunt oameni care au făcut rău și care încearcă să-l justifice pretinzând că îl fac în numele lui Isus. Însă acest lucru nu are nimic de-a face cu ceea ce ne-a spus vreodată Isus să facem. Nevoia noastră de lăcomie, dorința noastră de a avea putere ne-a făcut să urâm, să agresăm, să înrobim și să cauzăm suferință, în loc să oferim grijă și atenție. Iar acest lucru este tragic, pentru că este exact contrariul lucrului prin care ne-a spus Isus că trebuie să ne facem cunoscuți. „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”