Magdalena - Director's Cut

Următoarea povestire se bazează pe relatările martorilor oculari despre viaţa lui Iisus, aşa cum ne sunt ele redate în Sfânta Evanghelie după Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Aceste întâmplări ne sunt povestite de către Maria Magdalena, cea despre care Scriptura spune că L-a urmat pe Iisus. Naraţiunea ei redă evenimentele adevărate din viaţa acestui om care a trăit acum 2000 ani. Rolul lui Iisus este jucat de un actor. Deşi nimeni nu este vrednic de acest rol, lucrul acesta s-a făcut ca noi să înţelegem şi să fim binecuvântaţi de viaţa lui Iisus. Hei! Caută-mă! Nu mă vezi! Priveşte aici! Nu mă vezi! Nu mă poţi prinde! Oh, uite! Ce frumuseţi ne pictează Dumnezeu în fiecare seară. El ne iubeşte enorm. pe mine… pe tine. Cel ce-a creat toate astea, mă îndoiesc că mă vede sau că mă cunoaşte. Poate că Dumnezeu ar iubi pe un om sfânt, nu pe una ca mine. Rivka, dacă ai fi fost cu noi în anii în care ne-a vorbit. Profetul Iisus? Safira... Spune-ne despre El, Maria Magdalena! Da! Povesteşte-ne, te rog! Bine, vă spun. Poftiţi. Deci, o vom lua cu începutul. Când L-ai văzut pe Iisus? Nu. Ca să înţelegem viaţa lui Iisus, trebuie să revenim la origini, aşa cum ne învaţă Sfintele Scripturi. La început, Dumnezeu a creat pământul, toate plantele, animalele, păsările şi vieţuitorele mării. Din pământ, Dumnezeu a făcut primul om şi i-a suflat în nări suflare de viaţă. Primul om s-a numit Adam. Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur, îi voi face un ajutor potrivit pentru el.” Aşadar, Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam şi din ea a făcut o femeie, numită Eva. Ea a fost creată nu pentru a-l conduce, nici pentru a fi călcată în picioare de el, ci pentru a-i fi alături, egală, pentru a fi îngrijită, ocrotită şi iubită de el. Dumnezeul dragostei a creat bărbatul şi femeia ca să oglindească fiinţa Lui şi să trăiască în armonie cu El. Le-a dat autoritate să domnească împreună peste creaţiune. Adam şi Eva trăiau în prezenţa lui Dumnezeu, într-o grădină sădită special pentru ei, numită Eden. Dumnezeu umbla şi vorbea cu ei în grădină. Acolo nu era suferinţă, nici apăsare şi nici moarte. Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Poţi să mănânci din toţi pomii din grădină, în afară de pomul cunoaşterii binelui şi răului. Dacă vei mânca din rodul lui, vei muri.” Dar într-o zi Satana a ispitit-o pe Eva. Ea a luat fructul şi a muşcat din el. I-a dat şi soţului ei, care era lângă ea, şi a mâncat şi el. Neascultarea ruşinoasă a lui Adam şi a Evei a distrus armonia din grădină, armonia dintre bărbat şi femeie, precum şi armonia dintre ei şi Dumnezeu. Bărbatul a fost blestemat să-şi câştige cu trudă pâinea, iar femeia să aibă dureri mari la naştere şi să fie sub stăpânirea soţului ei. Dar Dumnezeu le-a dat o promisiune, şi anume că într-o zi sămânţa femeii, un descendent al ei, va zdrobi capul şarpelui. În Sfânta Scriptură, Dumnezeul milostiv, ne descrie planul Său de a restabili armonia şi demnitatea creaţiei. El i-a descoperit o parte a acestui plan Patriarhului Avraam. Avraam s-a încrezut în Dumnezeu şi I s-a închinat, iar Dumnezeu a promis că-l va binecuvânta şi că prin el toate naţiunile vor fi binecuvântate. I-a promis că îi va da urmaşi mulţi ca nisipul de pe malul mării şi ca stelele cerului. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a cinstit ca pe un rob credincios, şi l-a numit „prietenul Său”. Într-o zi, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam, spunându-i să-l ia pe fiul său şi să-l aducă jertfă. Avraam ştia că prin acest fiu Domnul îi promisese că va avea mulţi urmaşi şi va fi o binecuvântare pentru toate popoarele. Totuşi, s-a încrezut în Dumnezeu şi L-a ascultat. Dumnezeu a strigat: „Avraame! Acum ştiu că Mă asculţi, căci nu l-ai cruţat pe fiul tău preaiubit.” Avraam a văzut în apropiere un berbec, pe care l-a jertfit în locul fiului său. Berbecul oferit de Dumnezeu în locul fiului lui Avraam ilustrează o fărâmă din măreţul plan divin de distrugere a blestemului păcatului şi al morţii pentru a readuce bărbatul şi femeia într-o relaţie apropiată cu El. Sfintele Scripturi au vorbit despre Cel ce urma să vină. El avea să fie jertfa absolută pentru păcatele lumii. Profeţii L-au numit „Mesia”. Venirea Lui trebuia să aducă mari binecuvântări, căci El avea să fie Mântuitor, Prooroc şi Rege. Isaia anunţa ce va face Mesia la venirea Sa: „Unsul Domnului va aduce veşti bune celor săraci, va tămădui pe cei cu inima zdrobită, va elibera pe robi şi va slobozi pe prinşii de război, proclamând că a venit vremea ca Dumnezeu să izbăvească pe poporul Său.” Pe acest pământ a umblat un învăţător numit Iisus. Să fi fost El oare Cel trimis de Dumnezeu pentru a zdrobi capul şarpelui, pentru a aduce lumina în lumea întunecată şi a schimba blestemul în binecuvântare? Putea fi El Mesia cel promis? Putea El salva pe cel fricos sau pe cel ruşinat sau pe cel fără importanţă? În Nazaret trăia o tânără care era logodită cu un om numit Iosif; numele ei era Maria. Domnul este cu tine şi El te-a binecuvântat mult. Nu te teme, Maria, căci Dumnezeu ţi-a făcut un mare har. Vei rămâne însărcinată, vei naşte un fiu şi Îi vei da numele Iisus. Dar eu sunt fecioară. Cum s-ar împlini? Duhul Sfânt va veni peste tine, iar puterea lui Dumnezeu te va umbri. Copilul pe care-L vei naşte va ajunge mare şi Se va numi „Fiul Celui Preaînalt”. Vezi că Elisaveta, rudenia ta, va avea un copil acum la bătrâneţe. Iată că aceea despre care se spunea că este stearpă, este însărcinată deja în luna a şasea. Nimic nu-I este imposibil lui Dumnezeu. Eu sunt roaba Domnului, facă-mi-se aşa cum ai spus. Maria s-a grăbit să-şi viziteze verişoara Elisaveta. Elisaveta! Maria! Dragă Maria! Ooh! Deci e adevărat! Tu eşti cea mai binecuvântată dintre femei, iar copilul pe care-L vei naşte va fi binecuvântat. Ochii mei au văzut minunea, mama Domnului meu a venit să mă viziteze! De cum ţi-am auzit glasul, pruncul din mine a tresărit de bucurie. Inima mea slăveşte pe Domnul şi duhul meu se bucură mult în Salvatorul meu, căci Şi-a amintit de mine, roaba Domnului. De acum toţi mă vor numi binecuvântată. Maria a mai rămas cu Elisaveta trei luni. Când Iosif şi-a văzut logodnica însărcinată, a decis să se despartă de ea pe ascuns. Dar Dumnezeu a trimis în vis un înger la Iosif, care i-a zis: „Nu te teme s-o iei pe Maria de soţie, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un fiu şi Îl veţi numi Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.” Deci Iosif a luat-o de soţie pe Maria. Astfel, Iisus S-a născut în Betleem, într-un staul. Singurul loc în care Iosif şi Maria au fost primiţi era un adăpost pentru animale. O mulţime de îngeri au anunţat naşterea Lui. Când a venit vremea ca băiatul să fie tăiat împrejur, El a primit numele Iisus, care înseamnă „Dumnezeu Mântuieşte”. Maria şi Iosif au dus copilul înaintea Domnului, la Templu. Acolo au întânit un prooroc numit Simeon. Acest copil este ales de Dumnezeu pentru căderea şi înălţarea multora. Va fi un semn de la Dumnezeu. Mulţi oameni Îl vor vorbi de rău cu gânduri viclene şi ascunse. Chiar inima ta va fi străpunsă de sabia întristării. Am întâlnit-o şi eu pe Maria, mama lui Iisus, căreia i s-a arătat îngerul. De ce oare a spus îngerul că Iisus e Fiul Celui Preaînalt? Doar nu vrei să spui că Dumnezeu a avut relaţii cu o femeie! Oh, nu, nu, nu! Maria era fecioară. Zămislirea lui Iisus a fost un adevărat miracol făcut prin Duhul lui Dumnezeu! El poate face orice! Nu mă credeţi? Prin această miraculoasă zămislire, Iisus S-a născut dintr-o femeie ca tine şi ca mine Dar El nu a fost un simplu om. Pocăiţi-vă de păcate şi botezaţi-vă şi Domnul vă va ierta păcatele. Dumnezeu Însuşi a afirmat aceasta atunci când Ioan Botezătorul, fiul Elisavetei, boteza bărbaţi şi femei în râul Iordan. Eu vă botez cu apă, dar după mine vine Unul care este mai mare. Eu nu sunt vrednic nici măcar să-I dezleg încălţămintea! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, pentru a vântura toată pleava, dar grâul îl va strânge în hambar! Atunci Duhul Sfânt a venit peste Iisus în chip de porumbel, şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” După botezul Său, Iisus călătorea prin regiune învăţându-i pe oameni, iar mesajul Lui i-a întărit autoritatea. Acela nu e fiul Mariei? Da, el este. Linişte! Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, să propovăduiesc robilor slobozirea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului. Vorbeşte bine. Astăzi s-au împlinit aceste cuvinte, aşa cum le-aţi auzit. Scriptura s-a împlinit? Numai Mesia poate împlini această promisiune! Cum putem şti? Cuvintele Lui i-au uimit pe toţi, iar minunile Lui i-au făcut pe mulţi să creadă. Ea este! Iar începe! Cine este? Este Învăţătorul din Nazaret, Iisus. Bună. Bună. Pleacă de aici! Nu eşti dorită printre noi! Învăţătorule, las-o! Nu trebuie să te mânjeşti nici măcar privind-o! Maria. Ce vrei de la noi, Iisus din Nazaret? Te ştim cine eşti! Sfântul lui Dumnezeu! Tăceţi! Duhuri rele, ieşiţi afară din femeia aceasta. E moartă! A ucis-o! O va atinge! Nu! Un om sfânt nu ar face asta! Maria, fiica lui Avraam! Îşi revine! Este în viaţă! E o minune! Cine este omul acesta? Chiar şi duhurile Îl ascultă! E o minune! E o minune! Cum se poate? Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc! Începând din ziua aceea, L-am urmat pe El. Voiam să fac ceea ce Îi plăcea lui Dumnezeu. Trăisem atâţia ani în ruşine... Dar Iisus mi-a redat onoarea. Puterea Lui a alungat demonii. Safira! Dina, tu ai auzit cuvintele lui Iisus şi I-ai văzut minunile! Da. Deci ştii de ce am lăsat totul ca să-L urmez pe El. Iar eu nu am fost singura. Au fost şi ucenicii Lui: Simon Petru, Bartolomeu, Matei, Iuda Iscarioteanul şi alţii până la doisprezece. Şi femei: Susana, Ioana, eu însămi şi altele care am adus câte ceva de acasă pentru a-i ajuta pe Iisus şi pe ucenici. Cu toţii speram că Dumnezeu Îl trimisese în sfârşit pe Mesia cel mult aşteptat. Cu siguranţă aveam nevoie de un Salvator. Roma ne conducea cu un pumn de fier. Ne luaseră tot ce ne era drag, şi taxau puţinul rămas. Eram flămânzi trupeşte şi sufleteşte şi aveam nevoie de Cineva care să ne arate calea spre Dumnezeu. După ani de lupte şi dezamăgiri, nici măcar nu mai puteam spera. Dar Iisus părea să ofere o speranţă reală oriunde ajungea. Dar, cine este? Un tânăr, singurul fiu al unei văduve. Tinere, scoală-te! Un mare prooroc este printre noi! Dumnezeu a venit să-Şi izbăvească poporul. Ferice de voi cei săraci, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră. Ferice de voi cei flămânzi, căci voi veţi fi săturaţi. Ferice de cei ce plângeţi acum, căci voi veţi râde. Ferice va fi de voi când oamenii vă vor urî, vă vor respinge, vă vor izgoni dintre ei din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, căci mare va fi răsplata voastră în ceruri. La fel făceau şi părinţii lor cu proorocii. Şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece, douăzeci. Este tot ce am. Cum adică e tot ce ai? Vai de voi bogaţilor, căci voi aici v-aţi luat ce e mai bun. El nu vrea să fie bogat! Cred că-I nebun! Vai de voi care râdeţi acum, căci voi veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai de voi când oamenii vă vor vorbi de bine, căci tot aşa făceau şi părinţii lor cu proorocii mincinoşi. Dar ascultaţi-Mă ce vă spun: iubiţi-vă vrăjmaşii; faceţi bine celor ce vă urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă; şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc. Dacă cineva te loveşte pe un obraz, întoarce-l şi pe celălalt. Dacă-ţi ia cineva haina cu sila, dă-i şi cămaşa. Dă-i oricui îţi cere ceva. Şi celui ce te jefuieşte, nu-I mai cere înapoi. Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. Dacă iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine ? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc. Dacă faceţi binele doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vreţi ? Si păcătoşii fac aşa. Cum de-o atinge? Cum de-i vorbeşte? Dezgustător! Voi, iubiţi-vă vrăjmaşii, faceţi-le bine şi nu aşteptaţi nimic în schimb... Şi răsplata voastră va fi mare. Veţi fi astfel fiii Celui Preaînalt. Căci El e bun şi cu cei răi şi cu cei nemulţumitori. Fi-ţi milostivi, căci şi Tatăl vostru este milostiv. Salvează-ne Iisuse! Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi. Iertaţi şi vi se va ierta. Arată-ne calea, Doamne! Daţi şi vi se va da. Cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. Un orb nu poate călăuzi pe altul, căci amândoi vor cădea într-o groapă. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu atenţie la bârna dintr-al tău ? Condu-ne Doamne! Avem nevoie de Tine! Ferice de mama care Te-a purtat şi care Te-a alăptat! Ferice mai degrabă de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc. Iisus ne-a învăţat că Dumnezeu îi tratează chiar şi pe cei mai păcătoşi nu ca pe nişte duşmani ce trebuiesc distruşi, ci ca pe nişte oi pierdute pe care vrea să le salveze şi să le aducă înapoi în turma Lui. Noi nu înţelegeam că această dragoste era îndreptată chiar şi spre cei pe care îi dispreţuiserăm de veacuri, spre păgâni cu obiceiuri străine care nouă ni se păreau revoltătoare. Dar Iisus a ales să treacă şi prin Samaria. Cine este această femeie dispreţuită? E o samariteancă! Nu-i de-ajuns? Hai să cumpărăm de mâncare, să nu ne aştepte Învăţătorul. Poţi să-Mi dai să beau? Tu eşti evreu, eu sunt samariteancă. Cum poţi să-mi ceri de băut? Dacă ai şti ce oferă Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi cere de băut, tu I-ai cere Lui şi El ţi-ar da apa vieţii. Domnule, nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă. De unde ai Tu apa aceea? Strămoşul nostru Iacov ne-a lăsat fântâna aceasta. Din ea au băut el, copiii lui şi turmele lui. Doar nu spui că eşti mai mare decât Iacov? Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete, dar cui va bea din apa pe care o dau Eu nu-i va mai fi niciodată sete. Apa pe care o dau Eu va deveni un izvor care va ţâşni în viaţa veşnică. Domnule, dă-mi şi mie apa aceea, ca să nu mai însetez vreodată şi să nu mai vin până aici să scot apă. Du-te, cheamă-ţi soţul şi vino înapoi. Eu... Eu nu am soţ. Ai dreptate când spui că nu ai soţ, căci ai fost căsătorită cu cinci bărbaţi, iar cel cu care trăieşti acum nu-ţi este soţ. Aici ai spus adevărul. Văd că eşti un prooroc, domnule. Străbunii mei samariteni se închinau lui Dumnezeu pe acest munte, dar voi evreii spuneţi că la Ierusalim trebuie să ne închinăm. Femeie, crede-Mă, că va veni vremea când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe acest munte, nici în Ierusalim. Voi, samaritenii, nici nu ştiţi cui vă închinaţi. Dar vine vremea şi acum a şi venit, când, prin puterea Duhului Sfânt, oamenii se vor închina Tatălui cu adevărat, oferindu-I închinarea curată pe care o doreşte. Dumnezeu este duh, şi doar prin puterea Duhului I se pot închina oamenii cu adevărat. Uite-o pe femeia aceea. Şi de ce vorbeşte cu ea? Oare ştie cine este ea? Ştiu că Mesia va veni şi, când va veni El, ne va spune totul. Eu sunt Acela. Veniţi... să vedeţi... un om care mi-a spus tot ce am făcut! Haideţi! Ar putea fi El Mesia? Mesia? Mesia? Proorocul cel promis? Nu se poate! Veniţi... să vedeţi... Haideţi! Învăţătorule. Ţi-am adus de mâncare. Eu am o hrană despre care voi nu ştiţi nimic. I-o fi adus cineva de mâncare? Hrana Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea ce Mi-a dat s-o fac. Holdele sunt coapte, gata de seceriş. Uite ce mulţi vin! Vestea bună e şi pentru samariteni!? Locuitorii oraşului au venit la Iisus şi L-au rugat să mai stea şi să-i înveţe. Iisus a rămas două zile şi mulţi samariteni au crezut în El. Cereţi şi vi se va da. Căutaţi şi veţi găsi. Bateţi şi vi se va deschide. Oricine cere capătă. Cine caută găseşte. Şi celui ce bate o uşă i se va deschide. Care este tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său un peşte, să-i dea un şarpe? Sau, dacă-i cere un ou, să-i dea o scorpie? Dacă voi, cei răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru Ceresc va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer. De aceea vă spun... Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, nici de ce veţi mânca. Nici de trupul vostru şi ce veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Uitaţi-vă la corbi. Ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici hambar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu mult mai de preţ sunteţi voi decât păsările. Care dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot la lungimea vieţii lui? Dacă nu puteţi face un lucru mic, de ce să vă mai îngrijoraţi de celelalte? Uitaţi-vă la crini cum cresc. Ei nu torc, nici nu ţes. Totuşi nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel îmbracă azi Dumnezeu iarba care mâine va fi arsă în cuptor, cu atât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor! Măreşte-ne credinţa! Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune dudului acela: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare!” şi pe loc v-ar asculta. Prilejurile de păcătuire vor veni, dar vai de acela prin care ele vin. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de gât şi să fie aruncat în mare, decât să-l facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu? Se aseamănă cu un grăunte de muştar semănat în grădină. El a crescut şi a devenit un copac mare şi păsările şi-au făcut cuiburi în el. Nu prea înţeleg ce zice. De ce mănânci şi bei cu vameşii şi păcătoşii? Păcătoşi? Cei sănătoşi nu au nevoie de doctor, numai cei bolnavi. Nu am venit să-i chem pe cei drepţi la mântuire, ci pe cei păcătoşi. Iată-L că vine! Priviţi! Iisuse! Iisuse! Te rog să vindeci fetiţa mea. Doamne, ai milă! Are doar doisprezece ani şi moare. Te rog! Vino cu mine! De I-aş atinge măcar cămaşa, m-aş tămădui. Iair, îmi pare rău. Dă-I pace, Iair. Iisuse! Fiica ta a murit... Nu-L mai supăra pe Învăţător. Nu te teme. Crede numai şi ea va fi bine. Cine s-a atins de Mine? Cineva M-a atins, căci am simţit o putere ieşind din Mine. Eu m-am atins de Tine. Am suferit doisprezece ani de sângerare. Am cheltuit totul la doctori şi tot nimic. Dar când m-am atins de haina Ta, m-am vindecat. Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace. Mulţumesc. El a numit-o „fiică”!? Da! O persoană care, după legea noastră, a fost necurată timp de doisprezece ani! El i-a înţeles ruşinea şi i-a redat demnitatea. Nu ştiu ce a adus mai multă vindecare: puterea lui Iisus sau mila Lui. Nu plângeţi! Fetiţa n-a murit, ci doarme. Fetiţo! Scoală-te! Daţi-i ceva de mâncare. Vă poruncesc să nu spuneţi nimănui ce s-a întâmplat aici. Este vie! Fiica stăpânului... Învăţătorul a adus-o la viaţă! Slavă Domnului! Trăieşte! S-a dus vestea peste tot despre minunile Lui şi tot mai mulţi oameni au început să-L urmeze pe Iisus. Doamne! Dă drumul noroadelor să se ducă în satele şi cătunele dimprejur ca să caute deale mâncării. Aici e pustiu. Voi trebuie să le daţi ceva să mănânce. Dar noi n-avem decât cinci pâini şi doi peşti. Binecuvântat să fii Tu, Doamne Dumnezeule, Stăpânul tuturor lucrurilor, care ne dai nouă pâinea pe pământ. E o minune! Incredibil! Toţi au mâncat pe săturate, iar când s-au adunat resturile, am umplut douăsprezece coşuri! Am fost martorii unei minuni care ne-a arătat ce binecuvântări aduce Iisus şi că trebuie să-L urmăm pe El. Vrea cineva să Mă urmeze? Eu Te voi urma, Doamne. Dar mai întâi lasă-mă să merg şi să-mi iau rămas bun de la ai mei. Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea zilnic şi să Mă urmeze. Căci, oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde. Dar, oricine-şi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. Ce-ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul ? Dacă se va ruşina cineva de Mine şi de cuvintele Mele şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi în slava Tatălui, şi a sfinţilor îngeri. Adevărat vă spun... Unii dintre voi nu vor muri înainte de venirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Nu te teme, turmă mică, căci Tatăl îţi dă cu plăcere Împărăţia. Vindeţi ce aveţi şi daţi banii celor săraci. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc şi strângeţi o comoară în ceruri, ce nu se va pierde, unde hoţul nu se apropie şi unde molia nu roade. Căci unde e comoara ta, acolo îţi va fi şi inima. Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Uite! Uite, se îndreaptă! E o minune! Uite, e vindecată! Priviţi! Încă o minune! Sla... slavă Domnului! Optsprezece ani! Mulţumesc, Învăţătorule! Sunt şase zile pentru lucru. Veniţi atunci să vă vindecaţi, nu în ziua de Sabat! Făţarnicilor! Oare voi nu vă dezlegaţi boul sau măgarul ca să-l duceţi la apă în ziua Sabatului? Iat-o aici pe această fiică a lui Avraam, care a fost înlănţuită de Satana timp de optsprezece ani. Oare nu ar trebui să fie ea dezlegată în ziua de Sabat? Autorităţile romane şi conducătorii noştri religioşi erau nemulţumiţi de mulţimea care-L urma pe Iisus. Înţeleg că mulţi L-au făcut deja împărat. Împărat? Împăratul cerşetorilor, stricatelor şi hoţilor. Am mai văzut noi. Unii vin, se cred împăraţi şi sunt daţi uitării. Nu fii orb. Mulţimile cresc în jurul Lui. Poporul Îl adoră. Şi-L cred împărat. Vă avertizez de-acuma! Dacă omul acesta mai face zarvă voi răspundeţi. Are dreptate. E timpul să trecem la acţiune. E foarte puţin. Numai doi bănuţi! Mai mult nu are? Adevărat vă spun, că această văduvă a pus mai mult decât toţi ceilalţi. Căci toţi au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a aruncat din sărăcia ei tot ce mai avea ca să trăiască. Spune-ne cu ce drept spui Tu aceste lucruri? Cine Ţi-a dat dreptul ? Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi, dreptul lui Ioan de a boteza venea din cer sau de la oameni? Noi nu ştim de unde venea. N-am să vă spun nici Eu atunci cu ce putere fac aceste lucruri. În loc să recunoască mila lui Iisus, duşmanii Lui căutau totdeauna un motiv să-L acuze. Păcătoaso! Stricato! Adultero! Tărfă! Păcătoaso! Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când preacurvea. În legea noastră, Moise porunceşte să ucidem cu pietre o astfel de femeie. Omorâţi-o! Da! Loviţi-o cu pietre! Stricato! Omorâţi-o! La moarte! Dar Tu, ce spui? Învăţătorule, avem mărturia a doi martori! Ce să facem cu această femeie? Unde-i bărbatul? După lege şi el trebuie judecat. Acela dintre voi care nu are niciun păcat să arunce primul cu piatra în ea. Femeie, unde sunt pârâşii tăi? N-a mai rămas nimeni să te condamne? Nimeni, Doamne! Atunci nici Eu nu te condamn. Du-te acum, dar nu mai păcătui! Ridică-mă, te rog! Hai sus pe umăr. Vezi acum? Îl văd pe Iisus. El încalcă Legea! Semănătorul a ieşit să semene, Strică Sabatul! Pe când semăna, o parte a căzut lângă drum, a fost călcată în picioare. Petrece cu păcătoşii! Dacă-L lăsăm să continue, toţi vor crede în El, iar autorităţile romane ne vor distruge Templul. Altă parte a căzut în pământ bun... N-au reuşit să-L prindă cu vorba pe Iisus, nici să-I alunge ascultătorii, dar au hotărât să-L stopeze cu orice preţ de a mai afirma că El este Mesia. Şi au găsit pe unul gata să-L trădeze. Iisus Îşi ducea adesea ucenicii pe Muntele Măslinilor să Se roage. În noaptea aceea era tulburat profund. Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă! Şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită. Iuda! Cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului? Doamne, să lovim cu sabia? Veniţi, arestaţi-L! Destul! Aţi ieşit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar? În toate zilele când am fost cu voi în Templu nu aţi îndrăznit să Mă prindeţi! Dar acum e ceasul vostru şi puterea întunericului. Arestaţi-L! Prietenul Lui L-a trădat? Chiar unul din ucenicii Lui? Unul pe care toţi îl ştiam bine şi în care aveam încredere. Păziţi-L bine! Toată noaptea soldaţii L-au umilit şi L-au bătut. Cine Te-a lovit? Ghici. Prooroceşte! Cine Te va lovi? Ajunge! Ajunge am spus! Aduceţi-L în faţa Soborului. Spune-ne... Eşti Tu Mesia? Dacă vă spun, voi nu Mă credeţi. Iar de vă voi întreba ceva nu-Mi veţi răspunde. De acum încolo Fiul Omului va sta la dreapta puterii lui Dumnezeu. Eşti tu Fiul lui Dumnezeu? Aşa cum spui, sunt! Asta este blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Cine I-a dat dreptul să spună asta? Cu toţii am auzit blasfemia! Vinovat! Cu urechile noastre L-am auzit ce a spus. Este vinovat şi trebuie să moară! Îl ducem la Pilat. Da, da. Afară cu El! Deci L-au adus în faţa guvernatorului roman, Pilat din Pont. Fiind un om brutal, Pilat răstignise foarte mulţi oameni. Ce căutaţi aici atât de dimineaţă? L-am prins pe unul care răzvrăteşte poporul. El a făcut tulburarea din piaţa Templului. Noi L-am auzit învăţând norodul să nu plătească taxă împăratului. Făcându-Se pe Sine Mesia Împăratul. Împărat? Eşti Tu împăratul iudeilor? Precum ai spus. Noi nu avem alt rege decât pe împăratul! Avem legea noastră. După legea noastră, El trebuie să moară, fiindcă S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu. Acest om nu a făcut nimic vrednic de moarte. Deci Îl voi biciui şi-L voi elibera. Dacă-L laşi liber, nu eşti prieten cu împăratul! Răstigneşte-L! Da, Răstigneşte-L! Tu! Tu! Biciuiţi-L! Oricine pretinde a fi rege este duşmanul împăratului. Ce mai aştepţi, Pilat? Loviţi-L! Ucideţi-L! Răstigniţi-L! N-a făcut nici un rău! Eliberaţi-L! El e Mesia! Blasfemie! Ucideţi-L! Dar n-a făcut nici un rău! De ce Îl chinuiţi aşa? Daţi-I drumul! Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Să moară! Loc! Faceţi loc! Înapoi! Fă loc! Daţi-vă la o parte! Fă loc! Înapoi! N-auzi? Tu, la o parte. Mişcă odată! Hai, sus! Tu! Cum te cheamă? Simon din Cirena, domnule. Treci încoace! Tăiaţi funiile! Cară crucea! Hai, mişcă! Înapoi! Plecaţi de-aici! Lasă-L! Loc! Fă loc! Doamne, vai ce-ai ajuns! Bea de aici. Bea. Bea un pic. Fiice ale Ierusalimului nu Mă plângeţi pe Mine. Plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri. Căci dacă aceste lucruri se fac când copacul este verde, ce se va întâmpla când el va fi uscat? Să te-ajute Dumnezeu! Ne vom ruga pentru Tine. Ridicaţi crucea! Iartă-i, Tată, căci nu ştiu ce fac. I-a mântuit pe alţii să Se mântuiască acum pe Sine. Da, salvează-Te acum dacă eşti Hristosul! Dă-Te jos de pe cruce! Arată-ne una din minunile Tale! Oricine atârnă pe lemn e blestemat de Dumnezeu. Durerea, ca o sabie, îmi străpunge inima! Sabia întristării îţi va străpunge inima! Imi pare rău. Nu eşti... Tu... Mesia? Salvează-Te... pe Tine... şi salvează-ne şi pe noi. Nu ţi-e frică de Dumnezeu? El primeşte aceeaşi osândă cu noi, dar n-a făcut nici un rău. Ţine-mă minte Iisuse, când vei veni în Împărăţia Ta. Adevărat îţi spun... Astăzi vei fi în Paradis cu Mine. Cam pe la amiază, cerul s-a întunecat timp de trei ore. Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul. Slavă lui Dumnezeu! Sigur omul acesta era neprihănit! În soborul preoţilor era şi un om neprihănit care nu participase la condamnarea lui Iisus. Numele lui era Iosif din Arimatea. El a obţinut de la Pilat permisiunea de a pune trupul lui Iisus într-un mormânt din apropiere, înainte de apus, când începea Sabatul. Iartă-ne, noi urmăm trupul Domnului. Toţi să vină... Plecăm, se apropie Sabatul. Oare de ce L-au ucis? Dacă venise din cer, atunci de ce S-a lăsat ucis? Asta mă întrebam şi eu. Iisus avea putere asupra duhurilor rele, chiar şi morţii Îl ascultau. Nu putea El opri asta? Multă vreme L-am urmat sperând că El este promisul Mesia. Dar acum nu mai era viu! Unde era să mă duc? Ce tristă poveste! Dar are un final glorios! Duminică, dis-de-dimineaţă, a treia zi după răstignirea Lui, ne-am întors la mormânt să-I înmiresmăm trupul. Piatra a fost răsturnată! Petru! Iacov! Ioan! Ascultaţi! Piatra s-a rostogolit! Am intrat, dar trupul Domnului nu era acolo. L-au luat pe Domnul nostru din mormânt şi nu ştim unde L-au pus! Ce? Trupul Domnului nu mai e? Mergi să vezi chiar tu! După ce a cercetat mormântul, Petru s-a întors la ceilalţi ucenici, dar eu am rămas afară, nedumerită şi plângând. Cred că L-au luat soldaţii... sau fariseii. Ne-au ucis toată speranţa. Măcar trupul Lui să-l fi lăsat. Femeie, de ce plângi? L-au luat pe Domnul şi nu ştiu unde L-au ascuns. Femeie! De ce plângi şi pe cine cauţi? Domnule, dacă L-aţi luat, spuneţi-mi unde L-aţi pus, ca să merg să-L iau. Maria! Învăţătorule! Nu mă ţine! Căci nu M-am suit încă la Tatăl Meu. Ai înviat! Doamne! Du-te şi du vestea fraţilor Mei. Nu ne-ai lăsat! Dumnezeu nu ne-a uitat! Spune-le! L-am văzut pe Domnul! L-am văzut pe Mesia! El a înviat? Da! Cum? Moartea nu L-a legat! Dar de ce a murit? Ca să învingă moartea. Eu nu am înţeles atunci, dar Iisus ni S-a arătat de mai multe ori şi ne-a învăţat. Cu sute de ani înainte de a veni Iisus, proorocii au prezis în Scripturi că Mesia cel promis va suferi. Proorocul Isaia a scris: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” Proorocul Moise a spus că oricine este atârnat pe lemn e blestemat de Dumnezeu. Când Iisus a murit pe cruce, El a luat asupra Lui blestemul nostru, păcatul care aducea moartea. Moartea şi învierea Sa ne-au scăpat din strânsoarea celui rău, ne-a scos de sub puterea întunericului, ne-a răscumpărat de la o viaţă plină de teamă şi ruşine. Aceasta a fost binecuvântarea promisă de Dumnezeu lui Avraam când i-a spus că toate popoarele vor fi binecuvântate prin el. Toată lumea? Chiar şi femeile? Iisus m-a numit „fiică a lui Avraam”. Şi tu eşti iubită, o fiică binecuvântată, ca femeia vindecată după mulţi ani de chin şi ca mine. Nu mai trebuie să trăim în frică sau ruşine. Nu mai trebuie să fim dispreţuite sau să rămânem ascunse. Iisus zicea despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, să propovăduiesc robilor slobozirea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” Iisus S-a apropiat de oameni, chiar şi de femei afectate de boli care aduc necurăţie şi le-a tămăduit. El i-a învăţat pe toţi: mici şi mari, bărbaţi şi femei, bogaţi sau săraci, drepţi sau răi, redându-le demnitatea şi oferindu-le multă îndurare. El i-a tămăduit, a alungat demonii, eliberând bărbaţi, femei şi copii din legăturile Satanei, demonstrându-Şi autoritatea asupra răului şi a oricărui duh. Iisus ne-a înviat fiii şi fiicele, arătându-Şi astfel puterea chiar şi asupra morţii. Deşi Satan şi demonii lui credeau că au câştigat când Iisus a fost pironit pe cruce, Hristos a înviat din morţi, triumfând cu totul asupra răului şi a morţii. Deci El a fost Mesia? Doar Mesia cel promis, trimis de Dumnezeu, putea face minunile care le-a făcut Iisus şi doar cineva milostiv, puternic şi demn de încredere ca Iisus merită toată credinţa şi devotamentul nostru. Când Dumnezeu a creat lumea, El i-a făcut pe bărbat şi pe femeie ca să trăiască în prezenţa Lui şi să se bucure de El. Acesta era planul Său. Dar noi nu L-am crezut şi I-am încălcat porunca. Această faptă ruşinoasă ne-a despărţit de Dumnezeu şi a stricat chiar şi relaţia apropiată dintre bărbat şi femeie. Noi toţi am continuat în neascultare. Scriptura spune că nu este nimeni fără păcat, iar rezultatul păcatului este moartea, despărţirea de Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu a vrut să rămânem despărţiţi de El şi de dragostea Lui, trăind în teamă şi ruşine. Deci, aşa cum El a oferit un berbec să moară în locul fiului lui Avraam, Dumnezeu L-a trimis pe Iisus să moară în locul nostru. Viaţa, moartea şi învierea lui Iisus au refăcut relaţia dintre Dumnezeu şi toţi cei ce aveau să creadă în El. Această relaţie personală cu Cel Atotputernic nu va înceta nici măcar când vom muri. Tâlharul de pe cruce, înainte de a muri, a crezut în Iisus, iar El i-a promis, „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis.” Cei ce se încred în Iisus vor scăpa de pedeapsa veşnică şi vor trăi pururea cu Dumnezeu. Cum? Fiindu-I credincioasă. Dar oare mă poate primi? Ne-a acceptat pe Maria şi pe mine. Dar cum să ştiu? Crede în El. Roagă-L pe El. Vorbeşte cu El. „Tată care eşti în ceruri, Tu eşti Sfânt şi Drept. Îţi mulţumesc că mă iubeşti. Am păcătuit împotriva Ta. Îţi mulţumesc că L-ai trimis pe Mesia, pe Iisus, să ia pedeapsa pentru păcatul meu. Îţi mulţumesc că El a murit în locul meu. Vreau să-L urmez pe Mântuitorul meu Cel Viu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi m-ai primit şi pe mine. Amin. Amin. Amin. Mulţumesc. Mulţumesc. Iisus a zis: „Oile Mele aud vocea Mea. Eu le chem şi ele vin după Mine.” El te ştie, Rivka, şi te iubeşte. Acesta este începutul unei relaţii veşnice care creşte, cunoscându-L mai bine şi crezând mai mult în Hristos. Noi creştem împlinind Cuvântul Său, rugându-ne cu credinţă, petrecând timp cu cei ce-L urmează şi spunând altora despre El, aşa cum ne-a poruncit Iisus. Fiţi binecuvântaţi. Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Ai văzut viaţa lui Iisus, cum a atins şi a schimbat El vieţile multora. Maria Magdalena este doar una din milioanele de persoane care au găsit în Iisus pe Domnul şi Mântuitorul lor. Ai văzut cum Rivka a ales să-L urmeze pe El. Poate că ai vrea să faci şi tu la fel. Iată rugăciunea pe care a rostit-o ea. „Doamne, Tată care eşti în ceruri, Tu eşti Sfânt şi Drept. Îţi mulţumesc că mă iubeşti. Am păcătuit împotriva Ta. Îţi mulţumesc că L-ai trimis pe Mesia, pe Iisus, să ia pedeapsa pentru păcatul meu. Îţi mulţumesc că El a murit în locul meu. Vreau să-L urmez pe Mântuitorul meu Cel Viu. Îţi mulţumesc că m-ai iertat şi m-ai primit şi pe mine. Amin.