How Can I Tell Others? (Episode 10)

În existența mea de până acum pe pământ, scurtă, dar plină de evenimente, am auzit spunându-mi-se o anumită expresie de mai multe ori decât poate ar fi trebuit. Și anume : „Eu doar ți-am spus!” Îmi amintesc că nu mult după ce mi-am luat permisul de conducere eram cu mașina în oraș cu un prieten. Deși el m-a rugat insistent să plătesc parcarea, eu i-am spus că vom sta doar câteva minute și că nu se va întâmpla nimic. „Eu doar ți-am spus!”, a rostit el și, ce să vezi: mi-au blocat roata! A mai fost o dată când jucam golf cu fratele meu la ferma unchiului nostru. Când i-a venit lui rândul să trimită mingea în teren, eu stăteam într-o parte. El mi-a spus să mă dau înapoi, însă eu am răspuns: „O să fiu în regulă!”. El a rostit: „Eu doar ți-am spus!”, iar eu încă am un cucui în frunte, deoarece mingea m-a lovit foarte tare. Însă, chiar am avut ocazia să aud ultimele cuvinte înainte de moarte ale unei persoane, cuvinte care au avut un impact extrem de profund asupra mea. Îl chema Larry și a fost vecinul meu toată copilăria mea. Era poștaș și avea o bicicletă din-alea demodate de poștaș, care aveau coș în față. Îmi amintesc când eram la grădiniță, pentru că Larry era în schimbul de dimineață, mă lua la prânz și veneam acasă în coș, eu fiind în extaz. Îmi amintesc când m-am făcut adolescent, Larry mi-a fost mereu alături. De foarte multe ori mă întorceam de la școală, dar cum uitam cheile acasă, Larry mă invita mereu la el. Serveam împreună un ceai, ciocolată, și, cu toate că el era cu 40 de ani mai mare ca mine, tot îmi era prieten bun. Astfel că, în momentul în care s-a îmbolnăvit de cancer în ultima fază a fost devastator. Și-a petrecut ultimele zile acasă, unde am putut vorbi cu el înainte să moară. Îmi amintesc foarte bine întâlnirea, cuvintele pe care le-a rostit. Îmi amintesc cum, zâmbind larg, mi-a spus că aștepta cu nerăbdare să-L întâlnească pe Isus. Chiar m-a luat prin surprindere, căci atunci credința mea era în creștere, dar să văd bucuria în ochii unui muribund așteptând cealaltă lume mi-a dat și mai multă speranță. Iar apoi, când ochii au început să i se umple de lacrimi, amintindu-și de unele greșeli pe care le făcuse și vorbindu-mi de o anume prietenie pe care n-a putut-o repara, m-a privit direct în ochi și mi-a spus: „Johnny, mai presus de orice, fii bun!” Poate sunt cuvinte simple, dar asta s-a întâmplat acum 10 ani. Convingerea pe care acestea mi-au stârnit-o atunci încă o mai am și astăzi. Cuvintele contează, mai ales dacă vin de la o persoană pe care o respecți mult, iar ultimele cuvinte capătă astfel și mai multă însemnătate. Să ne gândim la toate aspectele vieții lui Isus, de care am vorbit până acum în cadrul acestor episoade, la toate lucrurile incredibile pe care El le-a spus. Îți amintești de Toma, ucenicul? El se afla într-un moment de îndoială, și totuși Isus l-a căutat. El nu l-a pedepsit pentru necredința sa, ci i-a spus: „Atinge-Mi rănile, pune-ți mâinile în semnul cuielor!” Bunătatea lui Isus l-a ajutat pe Toma să-și recapete credința. Sau de femeia prinsă în adulter și aruncată la picioarele lui Isus. Ea se aștepta să fie judecată, însă a avut parte de iertare și de cuvintele lui Isus care i-au schimbat viața: „Du-te și să nu mai păcătuiești!” Așadar, după toate cuvintele incredibile pe care le-a rostit, care crezi că au fost ultimele Sale cuvinte pe care ni le-a lăsat? A fost omorât și a înviat. După care a petrecut 40 de zile împreună cu ucenicii Săi, și chiar înainte de a Se ridica la cer, le-a lăsat următoarele cuvinte: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Aceste cuvinte nu sunt neapărat mai importante decât altele pe care le-a rostit El, însă, mai mult decât orice, Isus Își dorea ca ucenicii Săi să fie atenți la ceilalți oameni. El voia să le inspire în inimi convingerea profundă că nu trebuiau să păstreze pentru ei ceea ce primiseră de la El, ci să împărtășească cu lumea întreagă. Mărturisirea cuvintelor Sale și a mesajului Său care schimbă vieți n-a fost nicio clipă o sarcină menită experților, ci persoanelor simple, ca tine și ca mine. Ultimele cuvinte ale lui Isus de atunci rămân la fel de valabile și astăzi, noi ducând mai departe lucrarea pe care au început-o ucenicii. Ce mi-a dat mie încredere să mă adresez altor persoane și să le vorbesc de credința mea a fost faptul că am înțeles ce rol am eu. Treaba mea nu este neapărat să-i conving pe oameni să aibă credință, ci mai degrabă să le arăt ușa. Isus mi-a cerut să le vorbesc oamenilor despre speranța mesajului Său, pe care eu am descoperit-o, și să am încredere că Dumnezeu va face restul. Dumnezeu este Cel care Se face cunoscut și doar Dumnezeu transformă viețile. Acest lucru poate fi asemănat într-o oarecare măsură cu pregătitul pâinii. Se face cu atât de multă făină, și totuși o infimă cantitate de drojdie reușește să transforme totul. Isus a recurs la această analogie când a vorbit despre răspândirea mesajului Său. El a spus că „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” Iar ideea este următoarea: noi putem fi ca drojdia. Noi ne putem alătura lui Isus în lucrarea Sa și ne putem mărturisi credința și putem avea încredere în Dumnezeu că El Își poate construi împărăția. A face pâine și a trăi împreună cu ceilalți presupune adesea același procedeu complicat. Este necesar mult timp. Uneori te mai murdărești, însă produsul final merită întotdeauna efortul. În ultimii 20 de ani, am avut în suflet convingerea profundă de a le vorbi și altora despre credința mea. Dar nu a fost întotdeauna așa. Am început prin a crede în cine este Isus, iar apoi, pe măsură ce relația mea cu Dumnezeu s-a dezvoltat, am ajuns să fiu convins că ceea ce descoperisem eu este un lucru de care au nevoie toți. Te provoc să iei în serios aceste ultime cuvinte ale lui Isus și să te gândești la un prieten pe care l-ai putea invita în aventura credinței. Sper că te vei lăsa inspirat și că vei avea încredere să recurgi la aceste episoade pentru a iniția o discuție cu prietenii tăi, pe care nu ai fi crezut-o niciodată posibilă, și pentru a le vorbi despre speranța pe care ți-a dat-o Isus. Nu are legătură cu furgoneta mișto sau cu mașina mică sau cu cât de bine arată pâinea pe care am făcut-o. Are legătură cu încredințarea că Dumnezeu poate face cu mult mai mult decât își poate cineva închipui vreodată și cu convingerea fermă că Isus este cu noi când pășim prin credință și invităm pe cineva să ne însoțească în această călătorie. Îmi place să-i urmez exemplul ucenicului Filip. Când Isus mergea prin lume și le cerea oamenilor să-L urmeze, El a dat peste Filip și i-a spus: „Vino după Mine!” Iar Filip a acceptat instantaneu chemarea și s-a dus și l-a găsit pe prietenul său, Natanael, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Iar Natanael i-a dat un răspuns perfect. El i-a spus: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” Și ce-i răspunde Filip? „Vino și vezi!” Mulți dintre prietenii noștri vor gândi precum Natanael. Vor gândi: Isus, credință, creștinism. Poate ieși ceva bun din toate acestea? Nu trebuie neapărat să avem noi toate răspunsurile, nu este nicio problemă în asta, însă noi putem să le spunem oamenilor să vină să vadă. Așadar, gândește-te la un prieten! Roagă-L pe Dumnezeu să-Și facă partea și bucură-te de această aventură!