4.1 What Was Jesus Really Like?

Nu a existat popor, armată sau persoană care să fi schimbat istoria omenirii așa cum a făcut-o Isus. Iar popularitatea Sa se vede foarte mult chiar și azi. Într-un fel sau altul, Îl găsești pe Isus în fiecare colțișor al societății. Îl găsești în cinematografe, căci despre El s-au făcut peste 100 de filme. Îl găsești în muzică, căci toți, de la Beatles la Justin Bieber au cântat despre El. Și-L găsești în seriale de animație, precum South Park, Familia mea dementă și Familia Simpson. Acum, dacă imaginea pe care o ai despre Isus s-ar baza doar pe descrierile culturii moderne, eu aș fi puțin preocupat, pentru că sunt de părere că personalitatea și caracterul lui Isus sunt extrem de importante din două motive. Unu: știm că El a susținut că este Fiul lui Dumnezeu. Deci dacă Isus este adevărat, atunci, dacă afli cum este El, atunci afli și cum este Dumnezeu. Și doi: Întrebarea nu este: „Pot crede în El?”. Ci, și mai important: „Mă pot încrede în El?” Personal, eu am ales să-L urmez pe Isus, să-I urmez învățăturile și exemplul, nu numai pentru că am descoperit dovezi convingătoare de a crede în El, ci pentru că persoana lui Isus mi s-a părut convingătoare. Dă-mi voie să-ți vorbesc de trei întâlniri cu adevărat interesante, pe care le-a avut Isus cu anumite persoane, pentru că îți dai seama de multe lucruri despre cineva după felul în care îi tratează pe oameni. În Biblie, Ioan, cel care a scris o evanghelie, ne relatează o frumoasă și impresionantă întâmplare despre o femeie care fusese prinsă în preacurvie. La vremea aceea, pedeapsa pentru o astfel de faptă era uciderea cu pietre. Într-o zi, o mulțime de oameni, însetați de sânge, au venit la Isus aducând cu ei o femeie pe jumătate dezbrăcată. Aceasta fusese târâtă din locul în care o găsiseră împreună cu cel cu care comisese adulterul, și fusese aruncată la picioarele Lui. Deși ea este subiectul discuției, nu ea este ținta. Liderii religioși cred că au găsit o modalitate de a-L prinde pe Isus și a-L distruge. Ea nu este decât un pion în planul lor de a-L discredita pe El. Legea evreiască spunea că femeia trebuia ucisă cu pietre, însă la vremea respectivă evreii se aflau sub conducerea romanilor, iar legea acestora nu le permitea evreilor să execute oameni. Ei speră într-una din aceste două variante. Prima variantă ar presupune ca Isus să le spună: „Omorâți-o cu pietre!”. După care ei să-L pârască la guvernator, iar romanii să-L pedepsească, poate chiar să-L omoare. Varianta a doua ar presupune ca Isus să le spună: „Lăsați-o în pace!”. După care ei să spună că El nu respectă legea, și prin urmare nu poate fi un învățător de încredere. Ei cred că-L obligă să aleagă: executarea de către romani sau pedeapsa din partea comunității. Isus nu este în mod deosebit alarmat sau speriat de situație. El Se apleacă în față și începe să scrie cu degetul pe pământ. După care Se îndreaptă și spune mulțimii: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra.” Dintr-odată se face liniște. Isus scrie în continuare cu degetul și nu spune nimic. Ucenicii privesc scena mirați. Femeia încearcă să se acopere și-și închide ochii, așteptând ca pietrele să înceapă să cadă asupra ei. Oamenii adunați, cu pumnii încleștați ținând în mâini arme primitive, nu se mai uită la femeia zdrobită din fața lor, ci la zdrobirea din interiorul lor. Pe măsură ce fac asta, încep să dea drumul pietrelor pe care le au în mâini și să plece. În urma lor rămâne o femeie pe jumătate dezbrăcată, tulburată de greșelile comise. Înconjurată de pietre, ea stă jos în fața lui Isus, singurul om care, atât cât își dă ea seama, are dreptul să o judece. El Se uită la ea și spune: „Nu te osândește nimeni?” „Nimeni, Doamne”, răspunde ea. „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.” Am învățat atât de multe despre Isus din această întâlnire specială, pentru că El nu reacționează așa cum te-ai putea aștepta. Pe de o parte, atât femeia, cât și mulțimea se fac vinovați de păcat. Mulțimea își arată păcatul judecând-o pe femeie, manifestându-și furia și aroganța. Femeia comițând preacurvie. Și totuși Isus nu o judecă așa cum o fac ceilalți. El nici nu-Și caută cartea neagră cu greșelile oamenilor, nici nu Se apleacă să ia o piatră. El, în schimb, o eliberează de judecata celorlalți, dezarmează mulțimea furioasă și o îndeamnă să o ia de la capăt renunțând la viața plină de păcat. Isus ne-a arătat că niciun păcat nu este atât de mare încât să nu-l poată ierta și că nu există situație pe care El să nu o poată răsturna.