1.2 Is God in the Details?

Adesea oamenii consideră că știința și credința nu sunt compatibile, așa că trebuie să alegi între cele două. Sau cineva ar putea spune: „Chestia asta cu credința este interesantă, însă eu sunt mai mult cu știința.” Eu nu cred că trebuie să vedem lucrurile doar în alb sau negru. Spre exemplu, cunosc foarte mulți oameni cu adevărat pasionați de știință, dar care cred în Dumnezeu. De asemenea, mai știu că, dacă ai credință, nu înseamnă că trebuie să ignori știința. În realitate, multe teorii și descoperiri importante despre univers au fost făcute de oameni credincioși. De exemplu, Blaise Pascal, Isaac Newton Robert Boyle, ca să amintim doar câțiva dintre ei. Deși oamenii au păreri diferite cu privire la diferențele dintre știință și credință, majoritatea recunosc că amândouă încearcă să înțeleagă universul. Știința ne poate ajuta să înțelegem cum și când, în timp ce credința ne poate ajuta să întelegem cine și de ce. Și cu cât ne adâncim mai mult în știință, cu atât descoperim mai mult cât de incredibilă și cât de improbabilă este existența vieții. Să-l luăm exemplu pe fizicianul englez Paul Davies. El afirmă că legile fizicii par să fie produsul unei creații extrem de ingenioase. Cu alte cuvinte, de la imensul sistem solar care ne înconjoară până la celulele, incredibil de complexe, care ne alcătuiesc corpul, pare să existe un proiect și un scop specifice, care țin ceea ce ar putea și s-ar cuveni să fie un haos absolut într-o stare bună de funcționare. Imaginează-ți cel mai mare pupitru de mixaj pe care l-ai văzut, cum sunt cele de la concerte. Sau, ca să fiu mai precis, imaginează-ți o încăpere arhiplină de pupitre de mixaj, vorbim aici de sute și sute de butoane, selectoare și glisoare. Un univers în care ar exista posibilitatea existenței vieții ar avea nevoie ca fiecare buton, selector și glisor să se afle exact într-o anumită poziție. Să ne imaginăm că glisorul 1 ar controla distanța de la Pământ la Soare. O minusculă deplasare a acestuia spre dreapta și planeta ar lua foc. O minusculă deplasare a acestuia spre stânga și planeta ar îngheța. O cât de mică modificare a forței gravitaționale ne-ar atrage spre Soare sau ne-ar arunca în întuneric. Nu trebuie decât să coboare puțin nivelul oxigenului și viața ar înceta să mai existe. Omul de știință american Francis Collins spune că în univers există 15 constante, lucruri precum gravitația, viteza luminii și punctul de fierbere al apei. Fiecare dintre aceste constante are valori precise. Iar dacă una dintre aceste constante se dereglează chiar și doar cu o valoare de 0,000001, nu doar că universul nu mai poate susține existența umană, dar este posibil ca nici măcar să nu mai existe stele sau planete. Minunea constă în faptul că lumea noastră este susținută printr-un echilibru delicat. Chiar și o singură modificare ar declanșa un eveniment catastrofic, care ar pune capăt existenței vieții umane. Fizicianul teoretician și ateu Stephen Hawking a afirmat odată că șansele ca un univers ca al nostru să fi luat naștere din ceva, precum Big Bangul, sunt infime. El a afirmat că ar fi dificil de explicat de ce universul ar fi început în acest mod, decât dacă nu a fost vorba de o acțiune a unui Dumnezeu, care a vrut să creeze ființe ca noi. Este o afirmație foarte importantă făcută de un geniu care se naște o dată la o generație. Dar, ca să fim corecți față de Hawking, cu toate că el a recunoscut că Dumnezeu ar putea fi un posibil răspuns când vine vorba de a înțelege complexitățile universului, el a colaborat cu alte minți științifice incredibile pentru a găsi alte explicații alternative. În ceea ce mă privește, eu sunt pur și simplu uimit de ce este nevoie chiar și numai ca universul să existe. Când privesc la frumusețea care mă înconjoară, îmi amintesc de un fragment din Biblie, care-i aparține apostolului Pavel. Acesta a afirmat că de la facerea lumii, oamenii au văzut pământul și cerul. În tot ce a creat Dumnezeu, oamenii pot vedea clar însușirile Sale invizibile, puterea Sa eternă și natura Sa divină. Desigur, este posibil ca existența noastră să se datoreze întâmplării sau probabilității, însă acest lucru este tot la fel de puțin probabil ca și o maimuță care ar bate la mașina de scris pentru ca la final să creeze unul din sonetele lui Shakespeare. Așadar, trebuie să tragem una din aceste două concluzii. Noi existăm fie ca rezultat al unei întâmplări uluitoare, fie ca rezultat al unui proiect incredibil.