Rivka
Vântul şi fântânile
Trebuie să plecăm.
Mă voi întoarce.
Ne vom întoarce.
Cred că este suficient, Noe.
Mamă, ești bine?
Doar un pic obosită.
Odihnește-te!
Vino, mamă. O să ajungem acasă şi o să te întinzi.
E așa de complicat.
Îmi pare rău. Probabil că n-ar fi trebuit să merg.
Nu îți mai fă griji, Laila. O să te întinzi.
Mamă, ce s-a întâmplat?
Am fost s-o vizităm pe Amira. Și drumul a fost prea mult pentru mama ta.
Mamă, nu trebuia să te forțezi. De ce nu te-ai dus tu în locul ei?
Eu am spălat hainele și nici nu știam că merg acolo!
Fetelor, vă rugăm să nu vă mai certați. Eu am vrut să plec.
De ce ea se tot duce la Amira?
O va termina dacă tot o ajută.
Nu se mai termină odată cu boala ei și în loc să termine cu ea, o va ucide pe mama.
Sara,
nu spune asta.
E adevărul și tu știi asta.
Cineva trebuie să oprească asta.
Dar ce se întâmplă cu familia asta a Amirei?
Sara are dreptate. Ei sunt întotdeauna bolnavi.
Mama ta a crezut că apa din fântână nu e bună.
Ea le-a spus să vină în oraș să ia cumva apă.
Şi i-au urmat sfatul.
Au încetat să mai bea apă din fântâna lor acum câteva luni
şi deja sănătatea lor s-a îmbunătățit.
Apoi
Apoi au spus că e prea departe şi sunt multe probleme
şi au început să bea apă iar din fântâna lor.
Și toți s-au îmbolnăvit din nou.
De ce
ar trebui să-ți pierzi timpul şi energia pe astfel de oameni fără judecată?
Ea nu înțelege.
Este dragostea ei … care
parcă o orbește. Nu-ți face griji pentru Sara.
Doar odihnește-te.
Bea niște apă.
Și acum dormi.
Dormi.
Veniți, copii.
Tata te-a lăsat stăpân aici. Trebuie s-o oprești pe mama să mai meargă acolo.
S-o opresc pe mama?
Crezi că ea mă va asculta?
Dacă ea crede că Domnul i-a spus să facă ceva, ea oricum va face indiferent ce-i voi spune.
Nu e adevărat. Mama te ascultă.
I-am spus să nu mai meargă la aceste întâlniri săptămânale la casa Rivkăi, dar...
Lasă-mă să te ajut eu.
Ea merge oricum.
La fel e cu tine şi Miriam.
Asta e diferit.
Oh, așa crezi?
Îmi pare rău de ce a spus Dawud.
Îmi amintesc
când verișorul soțului meu a venit la el să vorbească să fie colector de taxe la romani,
Aron era îngrijorat de faptul că slujba asta i-ar distruge reputaţia.
De aceea a venit să lucreze aici, în loc să stea în casa noastră în Tiberius.
Fratele tău are motivele lui să nu-i placă de mine.
Sara mi-a spus că s-ar putea să te găsesc aici.
Oh! Nora!
Cum mai ești?
Bine. Dar tu?
Bine.
Și tu, Miriam?
Mama e iar bolnavă.
Oh, îmi pare atât de rău.
Dar noi suntem bine.
Mulțumesc.
Am venit pentru niște întrebări Rivka.
Întrebări? Despre…
Duhul Sfânt.
Oh! Ușoare întrebări.
Ştii că niciodată nu-ți pun întrebări simple. Deja înţeleg tot ce este uşor de prins.
Desigur.
De ce nu stai aici?
Eu o ajut pe Miriam cu rufele.
Plăcută briza.
Acest
Duh Sfânt de care ai vorbit,
care este menirea Lui?
Oh,
ei bine…
Pâna Isus să se Înalțe la cer,
le-a spus ucenicilor că va fi mereu prezent cu cei care cred în El.
Nu fizic, dar prin Duhul Sfânt, va fi mereu cu noi. Şi astfel
simțim prezenţa Lui chiar dacă nu-L putem vedea,
precum simțim vântul.
Vezi cum hainele astea sunt unduite de curenţii de vânt?
Și simți vântul pe pielea ta.
Şi poţi vedea frunzele mișcate de briza asta?
Datorită hainelor, a copacilor de pe câmp şi pielii noastre...
știm că bate vântul.
Noi nu
vedem vântul
dar îl putem simți.
În același fel, noi nu-L putem vedea pe Sfântul Duh,
dar putem simți prezența Sa cu noi.
Și putem vedea efectul Său în lume, în viaţa oamenilor de lângă noi,
și în viața noastră.
Simt că El e cu mine
dar nu tot timpul.
Cred că dacă Îl simțim cu noi tot timpul,
noi nu vom trăi cu adevărat prin credinţă.
E adevărat, Miriam.
Trăim prin credinţă, nu prin sentimentele noastre.
Dar putem alege să trăim în puterea Duhului Sfânt... tot timpul.
Este ca și cum ai prinde vântul în pânza bărcii de pescuit?
Cred că așa este.
Tu... pentru a naviga trebuie să ridici catargul, să prinzi vântul.
Acesta este un act al credinței.
Când Îi cerem lui Dumnezeu să ne umple
cu Duhul Sfânt,
cu puterea care călăuzește viețile noastre,
asta-i ruga credinței.
Și
cum este
când scoatem apă din fântână?
Nu e ca și când suntem umpluți de Duhul Sfânt?
La ce te referi, Miriam?
Când bem apă, din fântâna orașului, asta ne împrospătează și ne dă viață.
Fântâna Amirei e cu apă nepotabilă, cum sunt eu uneori.
Uneori nu fac ceea ce Dumnezeu dorește de la mine.
Vreau să fiu nesuferită sau cum vreau eu.
Nu e ca și cum te afli într-o fântână contaminată?
Cred că așa este, Miriam.
Dar despre fântâna Amirei?
Miriam a spus că fântâna murdară a Amirei
se aseamănă cu vechea noastră natură păcătoasă,
partea înclinată să fie egoistă, suficientă sau înșelătoare
iar apa curată din fântâna orașului este asemenea Duhului Sfânt.
Gândește-te în acest fel.
Când acceptăm jertfa lui Isus și intrăm în relație cu Dumnezeu,
primim Duhul Sfânt în inimile și viețile noastre.
Dar Dumnezeu nu ne forțează să-L ascultăm.
Putem alege să trăim în natura pornirilor vechi, ce ne îndeamnă să facem rău,
sau să trăim în Duhul Sfânt, puterea și prezența Domnului,
care ne ghidează să facem ceea ce este drept și plăcut Lui.
Uneori este greu să alegem să trăim în Duhul Sfânt.
La fel cum pentru familia Amirei
a fost greu să meargă până la capătul orașului să ia apă din fântâna curată.
Noi folosim "vechile fântâni," căile și obiceiurile rele.
Dar
de câte ori alegem calea cea veche, sau cădem în obiceiurile noastre greșite,
ne putem mărturisi păcatele lui Dumnezeu
și să-I spunem că ne pare rău.
Apoi putem alege să bem din noua fântână de viață, împuternicirea Duhului Sfânt.
Și totul este iarăși în regulă.
Ei bine,
relația noastră cu Domnul este curată și strânsă din nou
dar sunt și urmări pentru păcatele noastre.
Și
de multe ori
noi trebuie să trăim cu aceste urmări.
Cred că azi am scos apă din fântâna cea veche și murdară.
Adică?
Când m-am enervat că mama se tot duce la Amira
și m-am simțit bine că am spus ce mă doare. Dar nu pot fi supărată pe mama pentru că este bolnavă, așa că am venit la tine.
Asta n-a fost bine.
Am simțit... că nu era pe placul lui Dumnezeu, dar am mers și mai departe și am țipat la tine.
Mă vei ierta, Miriam?
Oh, Sara.
Să știi că vechea fântână a avut câteva vizite și din partea mea.
Vântul?
Fântâna?
Nu sunt sigură că înțeleg.
Sunt atât de multe lucruri despre cine este Dumnezeu și ce anume face în lume, încât
este peste înțelegerea noastră.
Important este să-ți amintești
că Duhul Sfânt adică Domnul cu noi,
este în fiecare moment,
în fiecare zi. Isus a promis că va fi cu noi mereu.
Și că El nu ne va părăsi niciodată.
Și prin Duhul Sfânt El este credincios Cuvântului Său.
Nu suntem singuri.
Putem să-I mărturisim întotdeauna păcatul
și să alegem să ne scufundăm în fântâna curată și dătătoare a puterii Sale.
Dumnezeu este cu mine.
Asta este o Veste Bună.
Da, chiar este!
Mă duc până la mama.
Iar eu am să plec.
Apropo de discuția ta despre fântâni.
Îmi amintesc că... odată Laila mi-a spus
despre Isus că ne oferă "apă vie."
Vorbea despre Duhul Sfânt?
Da.
Da.
Isus a întâlnit o femeie care venise la o fântână din Samaria.
Maria Magdalena era acolo.
Oh!
Maria a zis că expresia feței acelei femei era uimitoare.
Ea a fost complet transformată de cuvintele lui Isus.
Ea a băut din acea "apă vie" de care i-a vorbit Isus.
Știu câte ceva despre asta.
Mi-am simțit sufletul așa de curat de când mi-am dat viaţa Lui.
Este ca și cum bei cea mai curată, cea mai bună apă şi ești împrospătat pe deplin.
Continuă să bei această apă, tanti.
Şi dacă vreodată te simţi plutind departe de El,
mergi şi mărturisește-te indiferent ce te-a separat de El
și
respiră,
bea din acest Duh Sfânt.
Experienţa nu se va întâmpla doar o dată;
ci se poate repeta iar și iar.
În anii ăștia,
nu am știut că pot trăi în acest fel.
Poate că vei aprecia această apă a vieții chiar mai mult pentru că ai trăit atâta vreme fără ea.
Acum,
trebuie să plec. I-am promis că o caut pe Amira.
O să merg s-o văd pe Laila.
Pot să merg cu tine, tanti?
Sigur, dragă.
Tanti Rivka, tu iei vreodată apă din vechea fântână?
Sigur că da, Miriam.
Când?
Ei bine,
nu mă simt prea bine pentru ce i-am spus soțului.
Nici eu nu mă simt bine cu ce i-am spus Sarei și lui Dawud.
Dar, cu onestitate, ei mă provoacă.
Ei mereu mă tratează ca pe o copilă.
Oh,
vom fi provocați.
Nu e nici o îndoială.
Mereu luăm decizii.
Privește la drumurile astea două.
Noi putem alege pe care să mergem.
Și ne putem întoarce spre Domnul în rugă...
Să Îl rugăm să lucreze în noi ceea ce nu putem face.
Să ne dea posibilitatea de-ai iubi pe acei oameni care nu merită asta
și să avem răbdare când suntem provocați.
Sau
să știi putem ignora acea voce liniștită din noi,
care ne îndeamnă spre Domnul
și alegem, să enervăm pe cineva,
sau să acționăm altfel, tot rău.
E mai ușor pe măsură ce înaintăm în vârstă?
Știi,
cred că ne facem obiceiuri... și bune dar și rele.
Cu cât trăim într-o atitudine de mulțumire și supunere față de Dumnezeu,
cu atât ne este mai ușor să-I auzim glasul și să-I răspundem.
Dar este mereu tentant să alegem propria cale.
Eu am ales această cale.
Ei bine, acel drum nu mă va duce înapoi la Amira.
Știu.
Îți mulțumesc că ai mers cu mine.
Ce înseamnă că Duhul Sfânt este asemenea unei adieri?
În ce fel povestea Amirei și a fântânilor ne-a ilustrat felul nostru de viață cu Dumnezeu?
Când ai fost ultima dată tentată să te întorci la "natura ta veche"? Care a fost rezultatul?
Cum putem schimba în mod eficient obiceiurile noastre rele?
Ce-ai învățat despre Duhul Sfânt?